Arta de a calatori

de Botton

…cu ajutorul unor scriitori, artişti şi gânditori – printre care Flaubert, Edward Hopper, Wordsworth şi Van Gogh – bestsellerul lui Alain de Botton, Arta de a călători, oferă informaţii nepreţuite despre subiect, de la romantismul vacanţelor, la minibarurile din hoteluri, aeroporturi şi obiective turistice.

Antidotul perfect pentru ghidurile care ne spun exact ce să facem când ajungem acolo, Arta de a călători încearcă să ne explice adevăratele motive pentru care călătorim în anumite locuri şi, mai mult, ne sugerează cum am putea avea călătorii mai împlinite.

Fragmente:

…natura, propunea el, ne-ar predispune să căutăm în viaţă, dar fi unul în celălalt, „orice e bun şi de dorit". Era o „imagine a raţiunii potrivite", care ne-ar tempera impulsurile meschine ale vieţii urbane.

Pentru a accepta şi parţial teza lui Wordsworth ar trebui să acceptăm a priori un principiu: acela că identităţile noastre sunt, într-o măsură mai mică sau mai mare, maleabile; că ne schimbăm în funcţie de cu cine - şi uneori cu ce - suntem împreună.

Compania anumitor persoane ne face să fim mai generoşi sau sensibili, iar a altora, mai competitivi şi mai invidioşi. Obsesia lui X pentru statut social şi ierarhie l-ar putea — aproape imperceptibil — face pe Y să îşi pună problema însemnătăţii sale în societate.

Glumele lui X ar putea alimenta în secret simţul ridicolului până atunci ascuns al lui Y. Dar mută-l pe Y într-un alt mediu, iar frământările i se vor altera subtil în relaţia cu un nou interlocutor.

Atunci, ce ar fi de aşteptat să se întâmple cu identitatea unei persoane în compania unei cascade ori a unui munte, a unui stejar ori a unei rostopasce - elemente care, până la urmă, nu au nicio frământare conştientă şi care, astfel, ar putea părea că nu sunt capabile nici să încurajeze, nici să cenzureze un comportament anume?

Şi totuşi, un element inanimat ar putea să influenţeze pe cei din jurul său, ca să ajungem la cheia de boltă a revendicărilor lui Wordsworth în privinţa efectelor benefice ale naturii.

Scenele naturale au puterea să ne inspire anumite valori - stejarii, demnitate, pinii, hotărâre, lacurile, calm - şi, în feluri discrete, ar putea astfel să ne servească drept îndreptare de virtuozitate.

Intr-o scrisoare trimisă unui tânăr student în vara anului 1802, în timp ce discuta pe marginea misiunii poeziei, Wordsworth a identificat aproape exact valorile pe care credea că Natura le întruchipează: „Un mare Poet... ar trebui, într-o anumită măsură, să îndrepte sentimentele oamenilor... să le facă sentimentele mai sănătoase, pure şi permanente, pe scurt, mai consonante cu Natura.“

In fiecare peisaj natural, Wordsworth găsea exemple ale acestei sănătăţi, purităţi şi permanenţe. Florile, să zicem, erau modele de umilinţă şi fragilitate.

Poem margaretei

Dulce, tăcută fiinţă!
Sub soare ce respiri cu mine-odată,
Tu-mi oblojeşti, precum ţi-e felul,
Cu bunătate inima-mi, şi împărtăşeşti
Cu mine din gingăşia ta!