Cum s-a fãcut de nu mi-am bãtut copilul

Poti sã fii o mamã perfectã?

Lângã statuia ninsã, un grup de copii încearcã sã facã un om de zãpadã, în timp ce mamele, la zece metri depãrtare, sunt total absorbite de discutia începutã cu o jumãtate de orã mai devreme. Mai precis, de monologul uneia dintre ele; aceasta le împãrtãseste cunostintele acumulate din cãrtile de specialitate, din ghidurile mamelor. "Un copil trebuie lãsat sã-si învingã singur dificultãtile din timpul jocului", spune ea. Celelalte femei dau din cap, aprobator, dovadã cã în acele cãrti e ceva adevãr din viata de zi cu zi. Dar ideea e întreruptã de plânsetele si urletele unei fetite, care, printre suspine, cu mâna la obraz, o declarã vinovatã pe prietena ei pentru muscãtura rãutãcioasã. Mama savantã îsi ia odrasla în brate - fetita care a muscat-o de obraz pe cealaltã - si, legãnând-o usurel, o întreabã dacã nu vor sã construiascã împreunã omul de zãpadã. Ceea ce si fac pentru scurt timp, dupã care mama îsi reia locul în grupul adultilor, justificându-si astfel atitudinea:"trebuie sã le distragi atentia, sã nu accentuezi lucrurile rele". Si apoi, cu seninãtate, continuã sã le destãinuie celorlalte secretele pentru a deveni o mamã perfectã. Cum cã' si cum cã' Întreruperea va fi periodicã, dar altcineva va fi victima muscãturilor. Si niciodatã, nici o dojanã nu va iesi din gura mamei, care, de fiecare datã, va încerca sã-i îndrepte atentia spre altceva: un stol de ciori, un bãietel pe o sanie, un pachet de sticksuri.
Bineînteles, nu poti fi o mamã perfectã, tot asa cum nu poti avea un copil perfect. E o meserie care se învatã, dar degeaba ai toate cunostintele teoretice, degeaba rãsfoiesti reviste, cãrti, dacã nu stii sau nu poti sã le pui în practicã. Fetita din cazul de mai sus nu va înceta sã muste atâta timp cât mama ei va rezolva situatia conflictualã distrãgându-i atentia în loc sã-i spunã cã e rãu ceea ce face, în loc sã aibã o atitudine corectã, obiectivã fatã de manifestarea copilului. Poate pãrea un exemplu nesemnificativ, dar orice gest, orice cuvânt, atitudine ale pãrintilor influenteazã dezvoltarea ulterioarã a copilului. Fiindcã educatia se face nu numai prin sfaturi, ci prin întreaga atitudine a tuturor persoanelor. Dacã nu reusesti sã-i formezi capacitatea aprecierii si autoaprecierii juste vei avea un copil timid excesiv, mofturos, pârâcios, certãret, rãzbunãtor, încãpãtânat sau încrezut. Trebuie sã-l înveti sã-i respecte pe ceilalti - adicã sã aibã încredere în ceilalti dar si în propriile forte, altfel vei avea un copil descurajat, timorat - si sã se respecte si pe sine însusi: sã fie modest, demn, sã aibã o atitudine justã fatã de valorile materiale si spirituale. Tu, ca pãrinte, trebuie sã fii model. Degeaba vorbesti despre sinceritate, stimã, încredere, dacã vei arãta contrariul. Copilul îti imitã conduita concretã si degeaba îi spui ce e bine si ce e rãu dacã tu faci altfel. Degeaba te vrei prietenul copilului dacã nu întelegi cã acest sentiment nu apare de la sine ci e rezultatul unor îndelungate eforturi educative si de autoeducatie. Cunostintele pe care le acumuleazã copilul tãu trebuie sã devinã deprinderi si pentru aceasta ai nevoie de tact, rãbdare, autoritate autenticã. O autoritate manifestatã nu prin teroare, spaimã, care genereazã rãzvrãtire, nici prin distantã, fiindcã afectiunea e necesarã dezvoltãrii, nici prin moralizare excesivã, formalism, care genereazã o atitudine refractarã, de plictisealã. Ci o autoritate prin iubire, bunãtate, prietenie.
Nu existã reguli, retete pentru a fi o mamã perfectã. Dar poti folosi iubirea, bunãtatea, prietenia. Si copilul tãu va rãspunde prin aceleasi sentimente.


Cuprins

În loc de prefatã, postfatã si alte note
Meseria de pãrinte
Plaja, oglinda educatiei
Mamitele secolului XXI
Dreptul la independentã
Regulamentul scolar, frectie la un picior de lemn
Jocul - metodã de educatie
Amprenta mediului
Bau-bau pe post de educator
Buline'recuperabile
Când zâmbesti nu se vede cã esti prost!
De la violenta desenelor la violenta realã
Despre responsabilitate
Puterea obisnuintei
Protectie pânã la adânci bãtrâneti?
Ion nebunu' si ora de francezã
Cuvintele bumerang
Tupeu la rang de virtute?
De ce n-are Ana mere
Serbare la stat si la particular
Uite cã putem sã nu ne dãm numai în bãrci
Prãpastia dintre primul pas si bicicletã
Dovezi si'dovezi de dragoste
Regulamentul scolar, frectie la un picior de lemn
Visurile noastre profesionale - cosmarul copiilor
Mos Crãciun - pro sau contra
De-a hotii si vardistii în scolile românesti
Manechin fãrã voie
Pe vremea mea
Argoul, linat între generatii?
Câtã subiectivitate si câtã obiectivitate?
O simplã poveste?
La poarta scolii
Mama sau tata?
Reclamã la tampoane caut pãrinti cu imaginatie
Bunul simt, pe cale de disparitie?
Capcana vorbei iscusite
Un joc
Cu uniformã sau fãrã?
Grijã si dragoste
Poti sã fii o mamã perfectã?
Dezertorii




În loc de prefatã, postfatã si alte note

"Uite încã o desteaptã care s-a apucat sã ne învete cum sã ne crestem copiii", veti spune, iar eu o sã vã contrazic. Unu: nu sunt deloc desteaptã, ba as putea spune cã din contrã (câteodatã). Doi: de învãtat nu vã învãt nimic si nici nu mi-am propus. Pentru cã tot ce gãsiti în cartea aceasta stiti deja. Ati mai uitat, pe ici, pe colo, prin pãrtile esentiale, si atunci sã-mi permiteti sã vã reamintesc. O voi face însã cu blândete - sã întelegeti aici "ironie" - cãci subiectul e delicat. N-o sã vã dau sfaturi - nici nu sunt în mãsurã -, cãci iatã, eu nici acum nu stiu prea bine cum sã procedez în cutare sau cutare situatie, n-o sã afirm, bãtându-mã cu pumnul în piept, cã sunt mama perfectã si cã am copilul perfect. Dumnezeu mi-e martor cã sunt imperfectã si dacã adjectivul ar suporta grade de comparatie as folosi unul, dar nu vreau sã mi se reproseze mai târziu cã am scris o carte si nici pe aia corect gramatical. Mãcar reprosul acesta sã nu mi se facã, fiindcã se vor gãsi destui sã spunã cã uite, nici mãcar nu e specialistã în psihologie si ne dã nouã sfaturi, învatã oul gãina etc.
Ce pun eu aici pe hârtie sunt gânduri. Despre relatiile pãrinte-copil, pãrinte-sistem educational (grãdinitã, scoalã), pãrinte-pãrinte, copil-copil. Unele au fost asternute pe hârtie mai demult, prin anii 2000-2002, si au fost gãzduite de revista Femeia, la rubrica Meseria de pãrinte, altele mai încoace, prin anii de glorie ai blogului personal ce viseazã toiagul de maresal' Am scris cuvântul "toiag"? Cumva din aceeasi familie cu bâtã, ciomag, ciocan, palmã, nuia?
Protectia Copilului sã nu intre în panicã, nu, nu e un titlu ascuns despre violentã, nu mi-am bãtut si nici n-o sã-mi bat copilul - nu sunt dintre cei ce gândesc cã "bãtaia e ruptã din rai". Deci sã nu fiu acuzatã de vreo organizatie cã aplic proverbul pe ascuns, cu ciocanul din dotarea pentru sedinta foto care, fie vorba între noi, a fost imortalizatã de însusi copilul cu pricina, cel din titlu, copil cãruia nu i-a tremurat deloc mâna când a fotografiat, deci nimeni, niciodatã, nu va putea afirma cã se afla într-o stare de teroare.
Cum spuneam, cartea aceasta e formatã din gânduri. Nu afirm cã sunt întelepte dar vã garantez cã sunt de bun simt. Le-am reunit aici când mi-am dat seama cã uneori reactionãm atunci când altcineva ne spune ceea ce noi stim dar, din varii motive, am uitat, ignorãm. La un moment dat am asistat la o scenã între o mamã si fiica ei de vreo opt ani. Mama îi reprosa o multime de lucruri, o tot certa. A luat un biletel din cosuletul cu proverbe bengaleze pe care i-l întindeam, l-a desfãcut, a citit cu voce tare, s-a uitat la mine cu o privirea rea si miratã totodatã, si-a luat copilul de mânã si a plecat. Pe bilet scria: "Pãrintii nemultumiti cred cã numai copiii altora sunt buni".
Acela a fost momentul în care m-am decis sã pun laolaltã gândurile mele despre pãrinti si copii. Poate cã o vorbã, o situatie vã vor da de gândit asa cum mi-au dat si mie, la vremea respectivã. Nu cred cã acum sunt o mamã mai bunã, mai desteaptã, mai înteleaptã, însã mã strãduiesc. Si îi dedic fiicei mele Ana aceastã carte, nu pentru cã datoritã ei am bãtut toate parcurile din Bucuresti, am trecut pragul grãdinitelor si scolilor, dând nas în nas cu toate situatiile descrise, ci pentru cã datoritã ei învãt, în fiecare zi, sã fiu un pãrinte multumit.
Carmen Musat-Coman

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie