Despre suflet şi înviere - Despre învăţătura creştină Sf. Grigore de Nyssa

unde materialismul – fie că trupul e din suflet, – de unde spiritualismul. Rezultatul acestor teorii şi al cercetării fenomenelor psihice întreprinsă de psihologia raţională este următorul: sufletul e o substanţă nematerială şi independentă de materia văzută, întrucât actele sufleteşti ale omului n-au nici un fel de asemănare cu proprietăţile funcţiilor vitale ale corpurilor organice.
   De observat că filozofia reuseşte să spună doar că există un suflet deosebit de materie; însă ce este sufletul în sine, sau care e originea şi menirea lui, sau cum trebuie el dirijat în ordinea actelor morale, sau cum poate ajunge sufletul să se cunoască pe sine, sau ce se va alege de el după moarte – iată tot atâtea probleme pe care filozofia şi psihologia nu reusesc să le soluţioneze.
   Dialogul despre suflet şi înviere este menit să ne descopere, pe de o parte, doctrina despre existenţa sufletului conformă cu învăţătura Sfintei Scripturi, iar pe de altă parte se constituie într-o apărare a adevărurilor şi tradiţiilor Bisericii cu privire la învierea trupurilor.
   Dialogul se poartă între Sf. Grigore şi Macrina, sora şi învăţătoarea sa, despre care el vorbeşte într-o scrisoare adresată unui călugăr numit Olimpie. Ea fost fiica cea mai mare a Sfintei Emilia; purta numele de Macrina, ca şi bunica ei. Încă din tinereţe a arătat un spirit înclinat spre filozofie şi o viaţă cucernică. Înzestrată cu o frumuseţe aleasă, fusese făgăduită de soţie unui tânăr, care însă moare înainte de a o lua în căsătorie. Macrina se retrage de bună voie într-o manăstire, unde va trăi pană la sfarşitul vieţii. După moartea fratelui său Vasile, fiind încă sub impresia tristului eveniment şi cuprinsă ea însăşi de slăbiciunea provocată de o boala ce îi va pune capăt vieţii, Macrina se întâlneşte cu Sf. Grigore, ocazie cu care are loc dialogul din scrierea intitulată "Despre suflet şi înviere".