Din tainele vieţii şi ale universului, Prof. Scarlat Demetrescu

Iubite cititor, daca am putut face putina lumina în sufletul tau, ma voi simti fericit când voi fi sus. Dar daca cele scrise aici ti s-au parut visari sau fantezii, îti cer iertare ca ti-am tulburat ideile si ti-ai pierdut timpul cu citirea acestei carti.
Însa, îti afirm, în fata lui Dumnezeu, ca tot ce am scris nu e de la mine – caci si eu sunt un om ca orice om – ci sunt ideile, gândirea celor din lumea tacerii, din lumea luminii eterice.
Vor venii dupa mine altii, care vor semana idei si mai înalte, profunde si sublime. Ceea ce n-a, putut face eu vor face urmasii mei, caci asa e legea firii, legea evolutiei.
Îti multumesc Parinte ca m-ai învrednicit sa ma achit de cea ce duhul meu a promis înainte de a veni în lumea trupeasca. Amin.

Fragment din carte

„M-am hotarât sa dau la iveala acest tratat pentru ca omul sa-si potoleasca întrucâtva setea de a cunoaste marile mistere ce-l înconjoara.
Stiu de pe acum ca, dupa ce va parcurge câteva pagini, cititorul se va opri din lectura, punându-si întrebarea: "Dar de unde stie autorul cartii de aceste mistere ale universului?"
Întrebarea e fireasca si merita sa primeasca un raspuns. Prezenta lucrare este fructul comunicarilor entitatilor spirituale superioare, Lumini ale Cerului, care au revelat Adevarul câtorva iubiti frati ai lor de pe pamânt. La aceste comunicari am adaugat, în prima carte a lucrarii, cunostintele ezoterice publicate pâna în prezent, în a doua carte vorbind doar Cerul prin trimisii sai.
Asadar aceasta lucrare este un manunchi de cunostinte adunate de la diferiti autori, din relatarile marilor lucizi spirituali pe care i-a avut pamântul pâna acum, dar mai ales din comunicarile primite de la marile Lumini ceresti.
Desigur, adevarurile descrise în acest tratat vor depasi întelegerea multimii. Numai entitatile spirituale evoluate le vor întelege, aprecia, sorbi cu nesat, pâna la ultima pagina. Cei care înca nu se ridica la nivelul acestor destainuiri, vor zâmbi, socotindu-le fantezii, rataciri ale unor minti bolnave. Acestora le recomand cu insistenta sa închida cartea si sa nu o mai citeasca, deoarece, într-adevar, le tulbura mintea si mersul vietii.
Sa dea Domnul ca Lumina, ca adevarurile expuse în aceasta opera, sa se reverse în sufletele semenilor mei, iar razele ei binefacatoare sa-i conduca pe calea binelui si a iubirii.
Comparând viata omului primitiv cu aceea a omului din tarile civilizate de azi, constatam o prapastie imensa. Într-adevar, în primele timpuri omul era atât de nestiutor, încât îsi ducea viata aproape ca un animal. Gol, flamând, gonit de fiare, omul ratacea sa-si astâmpere foamea, când pe marginea marilor - adunând plantele sau animalele aruncate de valuri, când prin paduri - culegând fructele arborilor, când prin câmpii - smulgând radacini si tulpini suculente.
Azi omul civilizat se rasfata în locuinte comode si somptuoase, îsi procura hrana peste necesar, se împodobeste cu haine scumpe, iar mintea i se înalta de la preocuparile animalice de altadata la probleme subtile, inventii minunate, descoperiri stiintifice, subiecte care ajung pâna la infinit: suflet, spirit, nemurire, Tatal - Creatorul lumilor.
Cu toata aceasta ascensiune infinita a mintii omenesti, adâncindu-se în studiul materiei si al fortelor ce o anima, savantul constata ca este înconjurat de o infinitate de enigme, de o serie nesfârsita de mistere.
Într-adevar, suntem foarte departe de punctul de unde am pornit, dar mai este mult pâna la ajungerea progresului final, destinat globului terestru pe care vietuim. Azi comunicam peste mari si continente, zburam spre înaltimile cerului si strabatem adâncul marilor. Ne minunam de câte stim, de câte am realizat, si cu toate acestea, atâtea probleme framânta mintea omeneasca, asteptându-si solutia, încât ne îngrozim de numarul si profunzimea lor.
Comparând cunostintele noastre actuale cu cele pe care ni le rezerva viitorul, obtinem o relatie asemanatoare cu raportul dintre o picatura de apa si apa unui ocean. Cunoastem multe, dar cu toate acestea, putem spune ca nu stim nimic, fata de câte suntem chemati sa aflam.
Azi omenirea a facut un pas pe treapta evolutiei, motiv pentru care nu mai este nevoie ca aceste cunostinte sa fie atât de ascunse. Nu se mai soptesc la ureche, nu se mai propovaduiesc prin paduri, temple ori munti izolati, ca în alte vremuri, ci se scriu si se pun la îndemâna tuturora; dar chiar si în zilele noastre înca nu pot fi întelese decât de foarte putini.
Omul a ajuns azi la un alt nivel moral si intelectual, si pentru a se înalta, i se ofera asemenea cunostinte, asimilate cu nesat de cei chemati, de cei pregatiti spiritual. Aceste cunostinte vor contribui la schimbarea conduitei omului, la largirea orizontului conceptiei sale despre viata si natura, pregatindu-l pentru o viata mai buna si mai iubitoare.
Cititorule, citeste cu rabdare si atentie aceasta carte de stiinta si filosofie cereasca, pentru ca îti va lumina si înalta sufletul.”
# Scarlat Demetrescu