Elemente de urbanism - editia aII-a

Schimbările permanente care au loc la nivel european, mondial şi implicit şi în ţara noastră, impun noi abordări în relaţia dintre teorie şi practica economică.
Datorită dezvoltării mediului economic, social şi de afaceri, caracterizat prin concurenţă, risc şi complexitate, menţinerea avantajului competitiv presupune planuri şi strategii de maximă eficienţă, pentru a identifica căile de obţinere a unei superiorităţi concurenţiale de durată.
O ţară modernă se bazează pe o economie modernă care vizează toate sferele de activitate, inclusiv gestionarea spaţială a teritoriului care este o activitate obligatorie, continuă şi de perspectivă, desfăşurată în interesul colectivităţilor, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european.
Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale.
Potenţialul de dezvoltare a zonelor şi localităţilor din România este evaluat prin existenţa infrastructurii de bază, respectiv infrastructura de transport şi cea tehnico edilitară, a unor relaţii economice cu zonele mai dezvoltate sau cu expansiune puternică imediată. De asemenea, potenţialul de dezvoltare a localităţilor este dat atât de trendul general al dinamicii populaţiei din zonele respective, al creşterii economice dar şi de trendul zonelor în care sunt amplasate.
Ca urmare, activitatea de urbanism şi amenajare a teritoriului are un puternic impact asupra dezvoltării economice prin realizarea la nivel naţional a unei organizări spaţiale echilibrate care să conducă nemijlocit la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale precum şi la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, naţional şi european.
De asemenea, amenajarea teritoriului este un domeniu de viitor. La începutul anilor ’90, una dintre primele structuri guvernamentale care s a ocupat de dezvoltarea spaţială s a numit Comisia Naţională de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, apoi a fost înfiinţat un minister de profil, iar acum există o direcţie în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei. Şi pentru U. E. şi Consiliul Europei, amenajarea teritoriului reprezintă un domeniu de interes. Există şi o politică de amenajare a teritoriului european despre care se vorbeşte cu insistenţă în ultimii ani şi care urmăreşte conectarea vestului cu estul continentului prin diferite reţele (cum ar fi coridoarele europene de transport) sau regiuni transfrontaliere.
Conform legii, activitatea de amenajare a teritoriului se desfăşoară pe întreg teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale la nivel naţional, regional, judeţean, orăşenesc şi comunal. Obiectivele principale ale acestei activităţi extrem de complexe şi dinamice au în vedere, printre altele, dezvoltarea echilibrată şi utilizarea raţională a teritoriului, dezvoltarea socială şi economică echilibrată a ţării, îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi a colectivităţilor umane şi nu în ultimul rând, gestiunea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului.
Putem afirma, deci, că în contextul procesului de integrare în Uniunea Europeană, dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului devin domenii tot mai importante. Dacă dezvoltarea regională reprezintă o politică a U. E. cu vechi tradiţii, în ultimii ani şi amenajarea teritoriului se impune ca o temă de interes comunitar. Politicile de dezvoltare spaţială şi regională în U. E. fac obiectul unor dezbateri susţinute, de cel puţin 3 decenii, în sensul unei mai bune armonizări şi corelări. România, în prezent membră a U. E., se află într un amplu, dificil şi continuu proces de construcţie legislativă şi instituţională. În prezent, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională îşi caută drumul optim, potrivit viitorului său european. Crearea recentă, în aprilie 2007, a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, este un semnal major cu privire la viitorul comun al celor două domenii: dezvoltarea regională, amenajarea teritoriului şi urbanismului.
Problemele tratate în această lucrare se integrează în pregătirea studenţilor facultăţii de Management, specializarea Administraţie Publică, oferindu le posibilitatea realizării cu uşurinţă a unor conexiuni interdisciplinare, constituind în acelaşi timp o sursă de informare pentru cei care vor să studieze, mai în detaliu, organizarea diferitelor localităţi şi a căror funcţionare o pot influenţa printr o atitudine responsabilă faţă de propunerile şi deciziile administraţiei publice centrale şi locale.

Cuprins

Introducere 5

Capitolul 1. EVOLUŢIA ISTORICĂ A URBANISMULUI 11
1. 1. Urbanismul antic 11
1. 2. Urbanismul premodern 19
1. 3. Oraşul erei industriale (secolele XIX – XX) 24
1. 4. Urbanismul modern 28
1. 5. Mişcarea modernă 38
1. 6. Urbanismul din anii ’30 şi până în prezent 39

Capitolul 2. STRUCTURA URBANISTICĂ A TERITORIULUI 43
2. 1. Urbanism – Definire, obiect, scop 43
2. 2. Teritoriul şi componentele sale 44
2. 3. Aşezările umane 45
2. 4. Oraşul 48
2. 4. 1. Clasificarea oraşelor 51
2. 4. 2. Extinderea oraşelor 61
2. 4. 3. Aglomeraţiile urbane 65
2. 4. 4. Funcţiunile economico – sociale 68

Capitolul 3. Amenajarea teritoriului şi urbanismul 73
3. 1. Conceptul de dezvoltare teritorială 73
3. 2. Amenajarea teritoriului şi urbanismul: definire, scop şi obiective 73
3. 3. Scurt istoric al amenajării teritoriale 81
3. 4. Amenajarea teritoriului în context european 85
3. 5. Amenajarea teritoriului în context naţional 92
3. 6. Urbanismul în context naţional 96
3. 7. Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism 97
3. 7. 1. Documente necesare obţinerii avizului MDRL 108
3. 7. 2. Metodologia de elaborare a PUG 109
3. 7. 3. Structura PUG (conţinutul cadru) 112
3. 8. Parcursul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism 116
3. 9. Cadrul instituţional 118
3. 10. Cadrul legislativ 121
3. 11. Participarea populaţiei la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism 128
3. 12. Gestionarea teritoriului şi a localităţilor 129
3. 13. Gestionarea terenurilor 130
3. 14. Gestionarea construcţiilor 131

Capitolul 4. Amenajare urbanistică 143
4. 1. Densitate urbană 143
4. 2. Teoria locurilor centrale 144
4. 3. Dezvoltarea spaţială a oraşului 147
4. 4. Modele de organizare spaţială urbană 152
4. 5. Zonarea funcţională a spaţiului urban 154
4. 5. 1. Zona centrală 155
4. 5. 2. Zona industrială 156
4. 5. 3. Zona rezidenţială 158
4. 5. 4. Zona dotărilor social culturale 160
4. 5. 5. Zona spaţiilor verzi 162
4. 6. Probleme de transport şi trafic urban 164
4. 6. 1. Străzi şi intersecţii 168
4. 6. 2. Reţele de străzi 172
4. 7. Salubrizarea 174
4. 8. Teoria pragurilor 179

Capitolul 5. Echiparea şi amenajarea tehnico – edilitară 181
5. 1. Alimentarea cu apă 182
5. 2. Canalizarea şi epurarea apelor uzate 184
5. 3. Alimentarea cu energie termică 187
5. 4. Alimentarea cu gaze combustibile 189
5. 5. Alimentarea cu energie electrică 191
5. 6. Construcţia străzilor 192
5. 7. Asanarea apelor de suprafaţă 196

Capitolul 6. Ocuparea terenurilor şi amplasarea construcţiilor 201
6. 1. Modul de ocupare a terenurilor 201
6. 1. 1. Terenuri agricole din extravilan 202
6. 1. 2. Terenuri agricole din intravilan 202
6. 1. 3. Suprafeţe împădurite 203
6. 1. 4. Resurse ale subsolului 203
6. 1. 5. Resurse de apă 204
6. 1. 6. Zone cu valoarea peisagistică şi zone naturale protejate 204
6. 1. 7. Zone construite protejate 204
6. 2. Siguranţa construcţiilor şi apărarea interesului public 205
6. 2. 1. Expunerea la riscuri naturale 205
6. 2. 2. Expunerea la riscuri tehnologice 206
6. 2. 3. Construcţii cu funcţiuni generatoare de riscuri tehnologice 206
6. 2. 4. Asigurarea echipării edilitare 207
6. 2. 5. Asigurarea compatibilităţii funcţiunilor 207
6. 3. Amplasarea construcţiilor 212
6. 3. 1. Orientarea faţă de punctele cardinale 213
6. 3. 2. Amplasarea faţă de căile de comunicaţie 214
6. 3. 3. Amplasarea în interiorul parcelei 217
6. 4. Echiparea tehnico edilitară 217
6. 4. 1. Racordarea construcţiilor la reţelele publice de echipare edilitară existente 217
6. 4. 2. Realizarea de reţele edilitare 218
6. 4. 3. Proprietatea publică asupra reţelelor edilitare 218
6. 5. Forma şi dimensiunile terenului şi ale construcţiilor 218
6. 5. 1. Parcelarea 218
6. 5. 2. Înălţimea construcţiilor 219
6. 5. 3. Aspectul exterior al construcţiilor 219
6. 6. Amplasarea de parcaje, spaţii verzi şi împrejmuiri 220
6. 6. 1. Parcaje 220
6. 6. 2. Spaţii verzi şi plantate 222
6. 6. 3. Împrejmuiri 223

Capitolul 7. Cadastrul şi publicitatea imobiliară 225
7. 1. Cadastrul generalităţi 225
7. 3. Cadrul legislativ şi instituţional 229
7. 4. Funcţiile cadastrului 233
7. 4. 1. Funcţia tehnică a cadastrului 233
7. 4. 2. Funcţia economică a cadastrului 235
7. 4. 3. Funcţia juridică a cadastrului 241

Capitolul 8. Locuirea urbană 247
8. 1. Noţiuni generale privind locuirea 247
8. 2. Cerinţe ale locuirii urbane 254
8. 3. Locuirea ecologică 255
8. 4. Valenţe ecologice ale locuirii în România 258
8. 4. 1. Calitatea mediului 258

Capitolul 9. Urbanism şi mediu 267
9. 1. Relaţia urbanism mediu 267
9. 2. Urbanismul şi efectele lui asupra mediului 270
9. 3. Efectele concentrării urbane asupra mediului înconjurător 275

Capitolul 10. Urbanismul pe plan mondial 281

Bibliografie 301