Noua civilizatie. Cedri sunatori ai Rusiei vol. 8 - prima parte

Puţin se ştie despre anii de tinereţe ai lui Vladimir Megre, în afara câtorva experienţe pe care el însuşi le descrie în contextul scrierilor sale. Una din acestea a avut loc în anii ´60 când, timp de un an, adolescentul Megre vizita periodic (cât putea de ascuns) un călugăr numit Părintele Feodorit, la Mănăstirea Laurii lui Serghiev din oraşul Serghiev Posad (numit apoi Zagorsk), la est de Moscova. Aceste întâlniri (descrise în Capitolul -XXIV- din Cartea a doua, "Cedrii Sunători ai Rusiei" (pg. 119-131) au lăsat o impresie puternică în conştiinţa tânărului Vladimir şi poate se pot privi ca un preludiu al transformării sale spirituale ce are loc, după cum scrie, prin întâlnirea cu Anastasia în taigaua siberiană.
Ştim că pe la mijlocul anilor ´80 Megre era însurat şi avea o fiică, trăind în oraşul Novosibirsk, unde, la fel ca şi mulţi alţi capitalişti ruşi în devenire, a prins oportunitatea perestroykăi şi a colapsului sistemului comunist pentru a se lansa în cariera de întreprinzător. Chiar înainte de perestroyka el şi-a demonstrat capacităţile de om de afaceri găsind căi de a creşte semnificativ profitul unui colectiv de fotografi. A continuat prin înfiinţarea câtorva firme (cooperative comerciale) şi la sfârşitul anilor ´80 avea o flotă de vase marine care navigau pe apele râului Obi' la nord de Novosibirsk. (vezi cap. -I- din cartea întâi, "Anastasia").
Într-una din aceste expediţii spre nord, în 1994, el întâlneşte doi oameni mai în vârstă care îi spun despre un cedru (kedr în rusă, în engleză pinus siberica) din adâncurile taigalei care scoate un sunet tânguitor, ceea ce înseamnă că era aproape de sfârşitul vieţii sale de secole, fiind gata de a fi tăiat şi de a-şi oferi celor interesaţi remarcabilele proprietăţi vindecătoare. Decide să se întoarcă în zona respectivă anul următor, de data aceasta singur pentru a face investigaţii. În locul celor doi bătrânei, el descoperă o tânără femeie care îi spune că acei bătrânei erau bunicul şi străbunicul ei şi se oferă sa îl ducă la cedrul descris de aceştia. Se dovedeşte a fi o pustnică ce trăieşte retrasă în taiga, fără nicio facilitate (locuinţă şi alimente depozitate) decât cele oferite de Natură.
Dar acesta este doar începutul. În timpul celor trei zile pe care le-au petrecut împreună în taiga, ea îi relevă nu doar secretele cedrului sunător, dar şi multe mistere ale Naturii şi Universului – în special rolul lor în ordinea Divină a lucrurilor – secrete cunoscute oamenilor din aşa-zisele timpuri străvechi dar care, între timp, s-au pierdut pentru umanitate. Multe dintre cunoştinţele primordiale au fost deliberat ocultate de aşa-zişii „înţelepţi” care şi-au simţit periclitată viziunea sofisticată proprie asupra lumii de către înţelepciunea simplă a înaintaşilor lor.
La insistenţa noii sale cunoştinţe, el îşi abandonează cariera de om de afaceri şi se pune pe scrisul unei cărţi despre experienţa sa din taiga (dar numai după ce se ruinează complet în încercarea de a forma o asociaţie a oamenilor de afaceri cu intenţii curate şi numai după ce căsnicia sa eşuează, cu toate că este ajutat de un număr de studenţi moscoviţi cât şi de la fiica sa, Polina). Cartea, numită Anastasia, a fost publicată în 1996 – în mare parte datorită generozităţii patronului unei tipografii căruia Megre i-a arătat-o – şi a fost vândută de însuşi autorul în staţiile de metro ale Moscovei.
Apoi, dintr-o dată, evenimentele au luat o turnură incredibilă. Foarte mulţi dintre cei care au cumpărat cartea s-au întors chiar după ce au terminat-o de citit (sau chiar mai înainte) pentru a cumpăra alte cărţi pentru prieteni sau vecini şi primul tiraj de 2000 de exemplare s-a epuizat într-un timp foarte scurt. Un donator generos a finanţat următoarea ediţie, înainte ca o editură cunoscută să se prindă de succesul ei şi să o lanseze în producţia de masă. (ediţia rusă a Seriei Cedrii Sunători ai Rusiei apare în prezent la editura Dilya - Moscova şi St-Petersburg.) Şi o carte a ediţiei princeps a ajuns chiar în colecţia Bibliotecii Congresului S. U. A. Succesul cărţii întâi l-a îndemnat pe autor să scrie un al doilea volum, "Cedrii Sunători ai Rusiei", ce oferă, printre altele, o fascinantă descriere de retroscenă a istoriei publicării cărţii Anastasia, precum şi o explorare mai adâncă a conceptelor revelate în prima carte. Alte vizite la Anastasia în taiga - inclusiv conversaţii cu fiul pe care ea l-a conceput cu autorul – au dus la apariţia altor cărţi, zece la număr în original (a opt-a având două volume). În anul 1999, numai după trei ani de la apariţia primei cărţi, Vladimir Megre este cel mai citit autor al Rusiei moderne, scrierile sale se vând în milioane de exemplare.
E de notat că pe parcursul scrierii cărţilor stilul autorului se schimbă. Potrivit propriilor declaraţii, înainte de aventura din taiga acest om de afaceri uns cu toate alifiile nu a scris absolut nimic, proză sau poezie, doar apoi s-a lansat în scris la insistenţa Anastasiei. El admite că la început proza sa nu suna literar, ceea ce a împiedicat şi mai mult publicarea primei cărţi. Această proză poate fi foarte bine descrisă ca fiind „butucănoasă” şi simplistă, dar după primele cărţi – sub influenţa, zice el, a Anastasiei – scrisul său a evoluat într-un stil din ce în ce mai şlefuit şi profesional. În ultima parte a cărţii a treia, " Spaţiul de Iubire" şi într-o bună parte a cărţii a patra, "Creaţia", conversaţiile sale cu pustnica siberiană au calitate de proză poetică, incluzând elemente de metricitate şi chiar rimă. Acestea au fost păstrate pe cât a fost posibil în traducerea engleză.

Traducătorul cărţilor în engleză este John Woodsworth, Grupul de Studii Slavice, Universitatea din Ottawa