MEMOMED 2017 + Ghid farmacoterapic alopat si homeopat, Editia 23 - 2 VOLUME

Noul Cod civil - comentarii, doctrina, jurisprudenta - Vol. II

DESCRIERE

Structura cartii
Legislatia incidenta
Sub fiecare articol al codului am identificat si redat in extenso textele corespondente din vechiul Cod civil, din Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 167/1958 si celelalte acte normative anterioare al caror continut a fost absorbit in noul Cod civil. Am redat, de asemenea, si dispozitiile incidente din legea de punere in aplicare si am indicat, prin note de trimitere, conexiunile cu alte articole din cod sau din alte acte normative in legatura cu textul analizat.

Comentarii si doctrina
Veti regasi la fiecare articol o analiza succinta si bine sistematizata, un comentariu logic si unitar, impletit din ideile extrase din doctrina si opiniile autorului. Notele de doctrina si comentariile autorilor sunt redate impreuna, in aceeasi sectiune, intrucat si unele si altele ofera explicatii si solutii cu privire la interpretarea si aplicarea in practica a articolului analizat. In cazul institutiilor care s-au schimbat substantial fata de vechea reglementare sau al institutiilor noi (cum ar fi fiducia sau dreptul de administrare), explicarea textului s-a facut numai pe baza doctrinei straine si a comentariilor autorilor.

Jurisprudenta
Aceasta sectiune cuprinde in special hotararile CEDO si CJUE, deciziile Curtii Constitutionale si ale ICCJ, date in recursurile in interesul legii, precum si solutiile instantelor judecatoresti in materiile reglementate de NCC. Bineinteles, nu s-a conturat inca o practica judiciara in aplicarea NCC. Insa, acolo unde existau solutii anterioare, care isi pastreaza valabilitatea si in contextul noii reglementari, le-am inclus in lucrare, pentru a-i scuti pe practicieni sa caute raspunsuri noi, acolo unde acestea exista deja.

Colectivul de autori ai volumui II

Alexandru BLEOANCA

Dragos CALIN

Dana CIGAN

Gheorghe DURAC

Cristina Gabriela FRENTIU

Ionica NINU

Gabriela RADUCAN

Vlad RADULESCU

Carmen Simona RICU

Carmen Tamara UNGUREANU

Dorina ZECA
IX
CUPRINS
CARTEA A IV-A. DESPRE MOŞTENIRE ŞI LIBERALITĂŢI
Titlul I. Dispoziţii referitoare la moştenire în general _____________________________1
Capitolul I. Dispoziţii generale ______________________________________________1
Capitolul II. Condiţiile generale ale dreptului de a moșteni ______________________15
Titlul II. Moştenirea legală _________________________________________________27
Capitolul I. Dispoziţii generale _____________________________________________27
Capitolul II. Reprezentarea succesorală _____________________________________33
Capitolul III. Moștenitorii legali ____________________________________________42
Secţiunea 1. Soţul supravieţuitor _________________________________________42
Secţiunea a 2-a. Descendenţii defunctului _________________________________56
Secţiunea a 3-a. Ascendenţii privilegiaţi și colateralii privilegiaţi ________________59
Secţiunea a 4-a. Ascendenţii ordinari _____________________________________68
Secţiunea a 5-a. Colateralii ordinari _______________________________________69
Titlul III. Liberalităţile _____________________________________________________71
Capitolul I. Dispoziţii comune _____________________________________________71
Secţiunea 1. Dispoziţii preliminare _______________________________________71
Secţiunea a 2-a. Capacitatea în materie de liberalităţi ________________________75
Secţiunea a 3-a. Substi tuţiile fi deicomisare ________________________________86
Secţiunea a 4-a. Liberalităţile reziduale ____________________________________94
Secţiunea a 5-a. Revizuirea condiţiilor și sarcinilor ___________________________98
Secţiunea a 6-a. Dispoziţii speciale ______________________________________101
Capitolul II. Donaţia ____________________________________________________103
Secţiunea 1. Încheierea contractului _____________________________________103
Secţiunea a 2-a. Efectele donaţiei _______________________________________123
Secţiunea a 3-a. Revocarea donaţiei _____________________________________128
§1. Dispoziţii comune _______________________________________________128
§2. Revocarea pentru ingrati tudine ____________________________________131
§3. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii _____________________________139
Secţiunea a 4-a. Donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei și
donaţiile între soţi ___________________________________________________143
Capitolul III. Testamentul ________________________________________________149
Secţiunea 1. Dispoziţii generale _________________________________________149
Secţiunea a 2-a. Formele testamentului __________________________________162
Secţiunea a 3-a. Revocarea voluntară a testamentului _______________________183
Secţiunea a 4-a. Legatul _______________________________________________189
§1. Categorii de legate ______________________________________________189
§2. Efectele legatelor _______________________________________________195
§3. Inefi cacitatea legatelor ___________________________________________203
CUPRINS
X
CUPRINS
Secţiunea a 5-a. Dezmoștenirea ________________________________________217
Secţiunea a 6-a. Execuţiunea testamentară _______________________________221
Capitolul IV. Rezerva succesorală, coti tatea disponibilă și reducţiunea
liberalităţilor excesive __________________________________________________232
Secţiunea 1. Rezerva succesorală și coti tatea disponibilă _____________________232
Secţiunea a 2-a. Reducţiunea liberalităţilor excesive ________________________242
Titlul IV. Transmisiunea şi partajul moştenirii _________________________________266
Capitolul I. Transmisiunea moștenirii ______________________________________266
Secţiunea 1. Dispoziţii generale _________________________________________266
Secţiunea a 2-a. Acceptarea moștenirii ___________________________________283
Secţiunea a 3-a. Renunţarea la moștenire _________________________________311
Secţiunea a 4-a. Sezina _______________________________________________322
Secţiunea a 5-a. Peti ţia de ereditate _____________________________________329
Secţiunea a 6-a. Certi fi catul de moștenitor ________________________________333
Capitolul II. Moștenirea vacantă __________________________________________338
Capitolul III. Aminti rile de familie _________________________________________347
Capitolul IV. Partajul succesoral și raportul __________________________________348
Secţiunea 1. Dispoziţii generale referitoare la partajul succesoral ______________348
Secţiunea a 2-a. Raportul donaţiilor _____________________________________355
Secţiunea a 3-a. Plata datoriilor _________________________________________372
Secţiunea a 4-a. Partajul de ascendent ___________________________________383
CARTEA A V-A. DESPRE OBLIGAŢII
Titlul I. Dispoziţii generale ________________________________________________391
Titlul II. Izvoarele obligaţiilor ______________________________________________393
Capitolul I. Contractul __________________________________________________393
Secţiunea 1. Dispoziţii generale _________________________________________393
Secţiunea a 2-a. Diferite categorii de contracte ____________________________400
Secţiunea a 3-a. Încheierea contractului __________________________________414
§1. Dispoziţii preliminare ____________________________________________414
§2. Capacitatea părţilor _____________________________________________418
§3. Consimţământul _______________________________________________421
I. Formarea contractului ______________________________________________ 421
II. Valabilitatea consimţământului ______________________________________ 449
III. Viciile consimţământului ___________________________________________ 454
§4. Obiectul contractului ____________________________________________487
§5. Cauza ________________________________________________________501
§6. Forma contractului ______________________________________________507
Secţiunea a 4-a. Nulitatea contractului ___________________________________516
§1. Dispoziţii generale ______________________________________________516
§2. Cauzele de nulitate ______________________________________________528
§3. Efectele nulităţii ________________________________________________544
§4. Validarea contractului ____________________________________________565
Secţiunea a 5-a. Interpretarea contractului ________________________________572
XI
CUPRINS
Secţiunea a 6-a. Efectele contractului ____________________________________582
§1. Efectele între părţi ______________________________________________582
§2. Efectele faţă de terţi _____________________________________________606
I. Dispoziţii generale _________________________________________________ 606
II. Promisiunea faptei altuia ___________________________________________ 612
III. Sti pulaţia pentru altul _____________________________________________ 614
IV. Simulaţia _______________________________________________________ 620
Secţiunea a 7-a. Reprezentarea _________________________________________631
Secţiunea a 8-a. Cesiunea contractului ___________________________________649
Secţiunea a 9-a. Încetarea contractului ___________________________________653
Capitolul II. Actul juridic unilateral ________________________________________654
Secţiunea 1. Dispoziţii generale _________________________________________654
Secţiunea a 2-a. Actul unilateral ca izvor de obligaţii ________________________658
Capitolul III. Faptul juridic licit ____________________________________________661
Secţiunea 1. Gesti unea de afaceri _______________________________________661
Secţiunea a 2-a. Plata nedatorată _______________________________________669
Secţiunea a 3-a. Îmbogăţirea fără justă cauză ______________________________672
Capitolul IV. Răspunderea civilă __________________________________________676
Secţiunea 1. Dispoziţii generale _________________________________________676
Secţiunea a 2-a. Cauze exoneratoare de răspundere ________________________680
Secţiunea a 3-a. Răspunderea pentru fapta proprie _________________________686
Secţiunea a 4-a. Răspunderea pentru fapta altuia __________________________699
Secţiunea a 5-a. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale
sau de lucruri _______________________________________________________706
Secţiunea a 6-a. Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale _________715
Titlul III. Modalităţile obligaţiilor __________________________________________734
Capitolul I. Dispoziţii generale ____________________________________________734
Capitolul II. Condiţia ___________________________________________________736
Capitolul III. Termenul __________________________________________________752
Titlul IV. Obligaţiile complexe _____________________________________________762
Capitolul I. Obligaţiile divizibile și obligaţiile indivizibile ________________________762
Capitolul II. Obligaţiile solidare ___________________________________________774
Secţiunea 1. Obligaţiile solidare între creditori _____________________________774
Secţiunea a 2-a. Obligaţiile solidare între debitori __________________________777
§1. Dispoziţii generale ______________________________________________777
§2. Efectele solidarităţii în raporturile dintre creditor și debitorii solidari ______781
I. Efectele principale în raporturile dintre creditor și debitorii solidari __________ 781
II. Efectele secundare în raporturile dintre creditor și debitorii solidari _________ 787
§3. Efectele solidarităţii în raporturile dintre debitori ______________________788
Capitolul III. Obligaţiile alternati ve și facultati ve _____________________________791
Secţiunea 1. Obligaţiile alternati ve ______________________________________791
Secţiunea a 2-a. Obligaţiile facultati ve ___________________________________795
Titlul V. Executarea obligaţiilor ____________________________________________797
Capitolul I. Plata ______________________________________________________797
Secţiunea 1. Dispoziţii generale _________________________________________797
XII
CUPRINS
Secţiunea a 2-a. Subiectele plăţii ________________________________________801
Secţiunea a 3-a. Condiţiile plăţii ________________________________________811
Secţiunea a 4-a. Dovada plăţii __________________________________________839
Secţiunea a 5-a. Imputaţia plăţii ________________________________________843
Secţiunea a 6-a. Punerea în întârziere a creditorului ________________________849
Capitolul II. Executarea silită a obligaţiilor __________________________________856
Secţiunea 1. Dispoziţii generale _________________________________________856
Secţiunea a 2-a. Punerea în întârziere a debitorului _________________________859
Secţiunea a 3-a. Executarea silită în natură ________________________________867
Secţiunea a 4-a. Executarea prin echivalent _______________________________873
§1. Dispoziţii generale ______________________________________________873
§2. Prejudiciul _____________________________________________________875
I. Evaluarea prejudiciului _____________________________________________ 875
II. Clauza penală și arvuna ____________________________________________ 889
§3. Vinovăţia debitorului ____________________________________________902
Secţiunea a 5-a. Rezoluţiunea, rezilierea și reducerea prestaţiilor ______________903
Secţiunea a 6-a. Cauze justi fi cate de neexecutare a obligaţiilor contractuale _____913
Capitolul III. Mijloacele de protecţie a drepturilor creditorului __________________918
Secţiunea 1. Măsurile conservatorii______________________________________918
Secţiunea a 2-a. Acţiunea oblică ________________________________________919
Secţiunea a 3-a. Acţiunea revocatorie ____________________________________924
Titlul VI. Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor___________________________931
Capitolul I. Cesiunea de creanţă __________________________________________931
Secţiunea 1. Cesiunea de creanţă în general _______________________________931
Secţiunea a 2-a. Cesiunea unei creanţe constatate printr-un ti tlu nominati v,
la ordin sau la purtător _______________________________________________959
Capitolul II. Subrogaţia _________________________________________________965
Capitolul III. Preluarea datoriei ___________________________________________975
Secţiunea 1. Dispoziţii generale _________________________________________975
Secţiunea a 2-a. Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul __________985
Capitolul IV. Novaţia ___________________________________________________988
Titlul VII. Sti ngerea obligaţiilor ____________________________________________999
Capitolul I. Dispoziţii generale ____________________________________________999
Capitolul II. Compensaţia ______________________________________________1001
Capitolul III. Confuziunea ______________________________________________1013
Capitolul IV. Remiterea de datorie _______________________________________1017
Capitolul V. Imposibilitatea fortuită de executare ___________________________1020
Titlul VIII. Resti tuirea prestaţiilor _________________________________________1027
Capitolul I. Dispoziţii generale ___________________________________________1027
Capitolul II. Modalităţile de resti tuire _____________________________________1032
Capitolul III. Efectele resti tuirii faţă de terţi ________________________________1040
Bibliografi e generală ___________________________________________________1045
Index _______________________________________________________________1055

CARMEN SIMONA RICU 1
TITLUL I. DISPOZIȚII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
CARTEA A IV-A. DESPRE MOŞTENIRE ŞI LIBERALITĂŢI
Notă. Dispoziţiile tranzitorii şi de punere în aplicare a Cărţii a IV-a sunt cuprinse în art. 91-98 din Legea
nr. 71/2011.
Titlul I. Dispoziţii referitoare la moştenire
în general
Capitolul I. Dispoziţii generale
Art. 953. Noţiune. Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fi zice
decedate către una sau mai multe persoane în fi inţă.
Legislaţie conexă: art. 44 din Consti tuţia României.
COMENTARII ŞI DOCTRINĂ
1. Această dispoziţie nu are practi c un corespondent în vechiul Cod civil, fi ind mai mult
dedusă din modul de interpretare a arti colelor privitoare la deschiderea succesiunii.
2. Din simpla lecturare a textului analizat, coroborată cu dispoziţiile privitoare la proprietate,
rezultă că moștenirea este un mod de dobândire a proprietăţii, prin care de cuius,
persoană fi zică decedată, transmite patrimoniul său către una sau mai multe persoane care
se afl ă în fi inţă.
3. Din analiza defi niţiei moștenirii rezultă că: moștenirea este o transmisiune de patrimoniu;
obiectul transmisiunii este un patrimoniu (drepturi și obligaţii luate împreună);
transmisiunea se face de la o persoană decedată, către una sau mai multe persoane (fi zice
sau juridice); persoana de la care se transmite moștenirea este numai o persoană fi zică,
regulile care guvernează moș te nirea neputându-se aplica în cazul încetării existenţei unei
persoane juridice (pentru care ope rează reguli specifi ce); persoanele care dobândesc
moștenirea trebuie să fi e în fi inţă (să existe), neavând relevanţă dacă sunt persoane fi zice,
persoane juridice sau statul (G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii de drept civil în reglementarea
noului Cod civil, Ed. Hamangiu, București , 2012, p. 513).
4. Noul Cod civil a adoptat termenul de „moștenire”, dar nu a renunţat nici la termenul de
„succesiune” [de exemplu, moștenirile vacante se constată prin certi fi catul de „vacanţă succesorală”
– art. 553 alin. (2) NCC]. Mai rar, în doctrină, în aceeași accepţiune se întâlnește și
ter menul de „ereditate”. Putem admite că, în principiu, în materia dreptului de moștenire,
noţiunile de „moștenire” și „succesiune” sunt sinonime. Precizăm că în raporturile morti s
causa termenul de „succesiune” este folosit în accepţiunea sa restrânsă, deoarece în sens
larg, succesiunea desemnează orice transmisiune de drepturi, inclusiv cele inter vivos
(G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 513-514).
2 CARMEN SIMONA RICU
CARTEA IV. DESPRE MOŞTENIRE ŞI LIBERALITĂȚI
5. Aparent, s-ar putea înţelege că termenul de „succesiune” privește numai moștenirea
legală (ab intestat). Interpretarea nu poate fi reţinută, printre altele, deoarece însăși
doctri na franceză recunoaște că „el (testamentul, s.n.) este, prin esenţă, act succesoral,
regle mentat de dreptul de moștenire” (a se vedea M. Grimaldi, Droit civil. Successions,
Litec, Paris, 2001, p. 3, apud G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 513).
6. Calitatea persoanei de a exista în momentul deschiderii moștenirii trebuie raportată și
la dobândirea, tot prin naștere, a „personalităţii”, respecti v a capacităţii civile recunoscute
tuturor persoanelor, așa cum arăta art. 4 din Decretul nr. 31/1954 [art. 28 alin. (1) NCC, n.n.].
La rândul său, personalitatea se exprimă sub forma capacităţii depline cu care persoana
este înzestrată din naștere; conform art. 7 din Decretul nr. 31/1954 [art. 35 NCC, n.n.],
aceasta este „capacitatea de folosinţă care începe de la nașterea persoanei și încetează
odată cu moartea acesteia” (R. Petrescu, Drept succesoral. Moștenirea. Devoluţiunea și
împărţeala, Ed. Oscar Print, 1990, p. 22).
7. A se vedea și comentariile de la art. 957.
JURISPRUDENŢĂ
1. Transmisiunea succesorală nu poate să aibă ca obiect decât bunurile care au aparţinut defunctului,
deoarece prin moştenire se transmite patrimoniul unei persoane fi zice decedate uneia
sau mai multor persoane în viaţă. De aceea, adăugirile sau îmbunătăţirile aduse de moştenitor
bunului sau bunurilor rămase de la defunct nu se includ în masa succesorală şi nu se evaluează
ca atare, ci urmează să facă obiect de desocoti re între moştenitori, în măsura în care nu cad
în lotul celui ce le-a făcut. Ca atare, masa succesorală trebuie stabilită fără aceste adăugiri sau
îmbunătăţiri [art. 650 şi urm. C. civ. – art. 955 şi urm. NCC, n.n.; art. 1 alin. (1), art. 5 şi art. 13 şi
urm. din Decretul nr. 40/1953, republicat ş.a.] (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1593/1979, în C.D.T.S.
1979, p. 124-125). Notă. Decretul nr. 40/1953 a fost abrogat prin Legea nr. 36/1995 a notarilor
publici şi a acti vităţii notariale (M. Of. nr. 92/1995).
2. Descendenţii ti tularului iniţial al dreptului de autor sunt moştenitori ti tulari de drepturi tempo
rare şi retransmisibile prin succesiune, ei benefi ciind, ti mp de 50 de ani, de foloasele patrimoniale
ale dreptului de autor dobândit prin succesiune. După expirarea termenului de 50 de
ani, dreptul patrimonial de autor se sti nge, chiar dacă moştenitorul este încă în viaţă la acea
dată. În cazul în care descendentul încetează din viaţă înainte de a expira termenul de 50 de ani,
dreptul patrimonial de autor, care îi aparţinea, se transmite din nou, prin succesiune, rudelor
cu vocaţie succesorală prevăzută de Codul civil (Trib. Suprem, dec. nr. 1291/1973, în R.R.D
nr. 3/1974, p. 144). Notă. Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, drepturile patrimoniale,
după moartea autorului, se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de
70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoşti nţa publică în mod legal.
3. Arti colul 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, stabileşte cu valoare
de principiu că de prevederile legii benefi ciază şi moştenitorii persoanelor îndreptăţite la
reconsti tuirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în condiţiile legii civile. Se observă
că Legea nr. 18/1991 face trimitere la legea civilă, care prin succesori înţelege atât moştenitorii
legali, cât şi moştenitorii testamentari [art. 650 C. civ. 1864 – art. 955 şi urm. NCC, n.n.]; aceşti a
trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a primi succesiunea. Moştenitorii pot solicita
reconsti tuirea dreptului de proprietate atât dacă vin la moştenire în nume propriu, cât şi prin
reprezentare legală, de asemenea, în cazul moştenirii prin retransmitere (moşteniri succesive).
Faptul că ti tlul de proprietate s-a eliberat unui singur moştenitor, deşi îndreptăţire aveau şi
ceilalţi doi descendenţi ai autorului comun, contravine art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991,
republicată. În reglementarea acestui text, în cazul mai multor moştenitori ai persoanei care era
Art. 953
CARMEN SIMONA RICU 3
TITLUL I. DISPOZIȚII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
îndreptăţită la reconsti tuire şi a decedat, ti tlul se emite pe numele moştenitorilor, care trebuie
să procedeze potrivit dreptului comun, adică să pună capăt indiviziunii ori voluntar, ori prin
partaj judiciar. Prin emiterea ti tlului de proprietate pe numele unui singur moştenitor au fost
vătămate drepturile reclamanţilor, fraţi ai benefi ciarului, ei fi ind îndreptăţiţi să solicite anularea
respecti vului ti tlu şi să oblige Comisia judeţeană de fond funciar la emiterea unui nou ti tlu, în
care să fi e trecuţi toţi succesorii (C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 8613/1999, nepublicată).
Art. 954. Deschiderea moştenirii. (1) Moştenirea unei persoane se deschide în
momentul decesului acesteia.
(2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului
domiciliu se face cu certifi catul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească
declarativă de moarte rămasă defi nitivă.
(3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se afl ă pe teritoriul
României, moştenirea se deschide la locul din ţară afl at în circumscripţia notarului
public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe
cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimo
niul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în
circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie
să se afl e bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în
patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii
este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ
sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească.
Legea de aplicare: ► „Art. 91. Moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt
supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii”; ► „Art. 92. Dispoziţiile art. 954 alin. (3) şi (4)
din Codul civil se aplică numai procedurilor succesorale notariale sau judiciare începute după intrarea
în vigoare a Codului civil”.
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 651. Succesiunile se deschid prin moarte”.
Legislaţie conexă: ► art. 10 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi acti vitatea notarială,
republicată (M. Of. nr. 732/2011); ► art. 14 C. proc. civ.; ► Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă, republicată (M. Of. nr. 743/2009).
COMENTARII ŞI DOCTRINĂ
1. Momentul decesului unei persoane reprezintă momentul deschiderii moștenirii.
2. Moartea unei persoane fi zice poate fi constatată direct prin examinarea cadavrului
sau declarată pe cale judecătorească. Simpla dispariţie a unei persoane fi zice nu poate avea
ca efect deschiderea moștenirii (D. Chirică, Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, București ,
1996, p. 9-10).
3. De regulă, dovada morţii, inclusiv data ei, se face cu certi fi catul de deces eliberat ca
urmare a morţii fi zic constatate de organele abilitate de lege (G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti -
tuţii, p. 517).
4. Întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a
persoanelor sau, după caz, de ofi ţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii admi nistrati
v-teritoriale în a cărei rază s-a produs decesul, pe baza certi fi catului medical constatator al
Art. 954
4 CARMEN SIMONA RICU
CARTEA IV. DESPRE MOŞTENIRE ŞI LIBERALITĂȚI
decesului și a declaraţiei verbale făcute de membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora,
de una dintre următoarele persoane: a) medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde
s-a produs decesul; b) orice persoană care are cunoști nţă despre deces. Declarantul va depune
certi fi catul medical constatator al decesului, documentul de identi tate și, după caz, documentul
de evidenţă militară ale celui decedat (art. 35 din Legea nr. 119/1996, republicată).
5. În cazul în care decesul nu poate fi constatat în mod direct, prin examinarea cadavrului
uman, certi fi catul de deces se completează pe baza hotărârii judecătorești declarati ve de
moarte, rămasă defi niti vă, care cuprinde și data stabilită de instanţă ca fi ind aceea a morţii
[art. 49 alin. (1) NCC]. Astf el, persoana dispărută, despre care există indicii că a încetat
din viaţă, poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, dacă au trecut cel puţin
2 ani de la data primirii ulti melor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă. Ca
excepţie de la termenul de mai sus, potrivit art. 50 alin. (1) NCC, dispărutul în împrejurări
deosebite, cum sunt inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul,
în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptăţește
a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data
împrejurării în care a avut loc dispariţia. De asemenea, atunci când este sigur că decesul
s-a produs, deși cadavrul nu poate fi găsit sau identi fi cat, moartea poate fi declarată prin
hotărâre judecătorească, fără a se aștepta împlinirea vreunui termen de la dispariţie [art. 50
alin. (3) NCC] (G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 517-518).
6. Cel declarat mort este socoti t că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă
defi niti vă a stabilit-o ca fi ind aceea a morţii. Dacă hotărârea nu arată și ora morţii, se
socotește că cel declarat mort a încetat din viaţă în ulti ma oră a zilei stabilite ca fi ind aceea
a morţii [art. 52 alin. (1) NCC].
7. În cazul în care, după declararea judecătorească a morţii, se descoperă certi fi catul
de deces al celui declarat mort, orice persoană interesată poate cere anularea hotărârii
(art. 55 NCC).
8. Data decesului astf el stabilit nu trebuie confundată cu data rămânerii defi niti ve a
hotărârii judecătorești (care, cel puţin practi c, este posterioară) (G. Boroi, L. Stănciulescu,
Insti tuţii, p. 518).
9. Conform art. 222 din Legea nr. 71/2011, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă, referirea din cuprinsul noului Cod civil la hotărârea
defi niti vă se va înţelege ca fi ind făcută la hotărârea irevocabilă.
10. Dovada morţii poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, întrucât moartea nu
este decât un fapt material.
11. Stabilirea datei morţii este esenţială, mai ales atunci când decedează două persoane
cu vocaţie succesorală reciprocă (doi fraţi), în același interval de ti mp, astf el încât, dacă se
face dovada că una a supravieţuit celeilalte, chiar și o secundă, face ca moștenirea celui
decedat primul să fi e culeasă de cel ce a decedat ulterior (V. Stoica, Dreptul la moștenire,
Ed. Universul Juridic, București , 2007, p. 30-37).
12. Persoanele interesate pot proba nu numai ziua morţii, ci, dacă este cazul, chiar
„clipa morţii” (ora sau minutul, care au importanţă practi că numai în cazul în care două
sau mai multe persoane, cu vocaţie succesorală reciprocă, au decedat la aceeași dată). De
exemplu, cazul în care mai multe persoane decedează în „aceeași împrejurare”: accident
auto, aviati c, feroviar etc., fără a se putea stabili clipa morţii fi ecăruia, situaţie în care se
insti tuie prezumţia că au murit în aceeași clipă (G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 518).
Art. 954
CARMEN SIMONA RICU 5
TITLUL I. DISPOZIȚII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
13. Stabilirea momentului exact al deschiderii moștenirii prezintă importanţă juridică
deosebită; astf el: a) în funcţie de acest moment se determină sfera persoanelor chemate
la moștenire, fi e în temeiul legii, fi e în baza unui testament, capacitatea lor succesorală și
drepturile ce li se cuvin asupra moștenirii; b) acest moment este cel până la care retroacti vează
acceptarea sau renunţarea la moștenire [prin curgerea termenului de un an de prescripţie
a dreptului de opţiune succesorală – art. 1103 alin. (1) NCC]; c) în cazul în care sunt mai
mulţi moștenitori, acest moment marchează începerea stării de indiviziune între ei și acela
până la care retroacti vează efectul declarati v al împărţelii moștenirii; d) din acest moment,
actele (pactele) asupra moștenirii devin valabile (ști ut fi ind că, în principiu, actele asupra
unei moșteniri nedeschise sunt nule absolut – 956 NCC); e) este momentul compunerii și
al stabilirii valorii masei succesorale; f) având în vedere principiul neretroacti vităţii legii,
este momentul în care se va stabili legea care va cârmui devoluţiunea moștenirii, în cazul
confl ictului în ti mp al unor legi succesorale succesive (G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii,
p. 518-519).
14. Actele juridice întocmite ulterior deschiderii moștenirii sunt guvernate de legea în
vigoare la data întocmirii lor, în virtutea principiului aplicării imediate a legii noi (de exem plu,
acceptarea sau renunţarea la moștenire ori partajul între moștenitori etc.) (G. Boroi,
L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 519).
15. Până la momentul morţii lui de cuius, moștenitorii, fi e legali sau testamentari, nu au
niciun drept asupra patrimoniului acestuia (D. Chirică, Succesiuni, 1996, p. 9-10).
16. Deschiderea moștenirii (momentul ei) nu trebuie confundată cu deschiderea procedurii
succesorale notariale reglementate prin Legea nr. 36/1995 (G. Boroi, L. Stănciulescu,
Insti tuţii, p. 518).
17. Locul deschiderii moștenirii este cel al ulti mului domiciliu al defunctului, indiferent
dacă acesta corespunde sau nu cu locul decesului (G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 519).
18. Alin. (2) al art. 954 se referă la succesiunile în care defunctul a avut ulti mul domiciliu
pe teritoriul României (Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al
României. Îndrumar notarial, vol. I, Ed. Monitorul Ofi cial, București , 2011, p. 325).
19. Potrivit art. 87 NCC, domiciliul persoanei fi zice este acolo unde aceasta declară că are
locuinţa principală. Domiciliul nu se confundă cu reședinţa, care este locuinţa secundară.
Con form art. 90 NCC, când domiciliul defunctului nu a fost cunoscut, reședinţa va fi considerată
domiciliu; în lipsă de reședinţă, persoana fi zică este considerată că domiciliază la
locul ulti mului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.
20. Nu au aplicaţie în materia locului deschiderii moștenirii domiciliul convenţional sau
ales (insti tuit în vederea exercitării drepturilor sau executării obligaţiilor născute dintr-un
act juridic, conform art. 97 NCC) și nici domiciliul profesional (cel care exploatează o întreprindere
are domiciliul și la locul acelei întreprinderi, în tot ceea ce privește obligaţiile
patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc, potrivit art. 96 NCC)
(G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 519).
21. Moștenirea se deschide la ulti mul domiciliul al persoanei decedate, dacă este
cunos cut, iar dacă nu este cunoscut sau nu se afl ă pe teritoriul ţării, moștenirea se deschide
la sediul primului birou notarial sesizat, în circumscripţia căruia se afl ă măcar un bun imobil
care a aparţinut defunctului.
Art. 954
6 CARMEN SIMONA RICU
CARTEA IV. DESPRE MOŞTENIRE ŞI LIBERALITĂȚI
22. În aceeași situaţie juridică, dacă lipsesc bunurile imobile, locul deschiderii moștenirii
va fi la sediul primului notar sesizat, în circumscripţia căruia se afl ă bunuri mobile ale celui
care lasă moștenirea, iar dacă cel care a decedat nu a deţinut niciun bun imobil sau mobil
pe teritoriul ţării, locul deschiderii moștenirii va fi circumscripţia primului notar sesizat.
23. Se stabilește competenţa alternati vă a instanţei judecătorești pentru dezbaterea
procedurii succesorale, în funcţie de următoarele criterii: a) ulti mul domiciliu al decedatului;
b) prima instanţă judecătorească sesizată în circumscripţia căreia se afl ă un bun imobil ce
a aparţinut defunctului, dacă ulti mul domiciliu al acestuia nu se cunoaște sau nu este pe
teritoriul României; c) prima instanţă sesizată în circumscripţia căreia se afl ă un bun mobil,
atunci când defunctul nu a deţinut bunuri imobile în patrimoniul său și domiciliul său nu
se cunoaște sau nu se afl ă în România; d) prima instanţă sesizată, atunci când defunctul nu
a avut bunuri în patrimoniul său și nici nu se cunoaște domiciliul acestuia sau acesta nu se
afl ă pe teritoriul ţării.
24. Locul deschiderii moștenirii este, de regulă, ulti mul domiciliu al defunctului. În cazul
minorului, locul deschiderii succesiunii va fi , de regulă, la părinţii săi sau la unul dintre părinţi
la care el locuiește statornic ori la domiciliul reprezentantului legal, dacă se afl ă sub tutelă
[art. 14 din Decretul nr. 31/1954 – art. 92 NCC, n.n.]. Pentru persoana pusă sub interdicţie,
locul deschiderii succesiunii va fi tot la reprezentantul legal, ca și în cazul insti tuirii unei
curatele asupra bunurilor unui dispărut printr-o hotărâre judecătorească. Atunci când
domiciliul defunctului este necunoscut (a fost nomad), moștenirea se va deschide la locul
unde se afl ă cele mai importante bunuri ale defunctului ori la locul decesului (V. Stoica,
Dreptul la moștenire, p. 30-37).
25. În cazul decesului unei persoane care nu a avut ulti mul domiciliu în ţară, se înlătură
criteriul bunurilor cele mai importante ca valoare, prevăzut în art. 68 alin. (2) din Legea
nr. 36/1995 (arti col abrogat prin Legea nr. 71/2011); totodată, este înlăturată calitatea acti
vă a procurorului de a deschide procedura succesorală. Prin art. 101 din Legea nr. 71/2011
se modifi că art. 68 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 [în urma republicării, art. 69 alin. (1),
n.n.], după cum urmează: „Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei
persoane interesate, precum și a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se
afl au bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii” (Îndrumar notarial, vol. I, p. 325).
26. Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanţă pentru determinarea organe
lor competente teritorial să rezolve diferitele probleme juridice legate de moștenire:
a) secretarul consiliului local al localităţii în raza căreia se afl au bunurile defunctului la data
deschiderii moștenirii sau orice persoană interesată poate cere deschiderea procedurii
succesorale notariale (art. 69 din Legea nr. 36/1995, republicată); b) procedura succesorală
necontencioasă, regle mentată de Legea nr. 36/1995, este de competenţa notarului public din
biroul situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut ulti mul domiciliu
[art. 10 lit. a)]; ca excepţie, în cazul moștenirilor succesive, moștenitorii pot alege competenţa
oricăruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în
care a avut domiciliu cel din urmă autor [art. 10 lit. b) din Legea nr. 36/1995]; c) instanţa
jude cătorească competentă a judeca acţiunile privitoare la moștenire se determină tot în
funcţie de locul deschiderii moștenirii (chiar dacă în masa succesorală se găsesc imobile
afl ate în circumscripţia altei instanţe) (G. Boroi, L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 520).
27. Instanţa judecătorească de la ulti mul domiciliu al defunctului este competentă să
judece: a) cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; b) cererile
privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretenţiile reciproce ale moște-
Art. 954
CARMEN SIMONA RICU 7
TITLUL I. DISPOZIȚII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
nitorilor (peti ţia de ereditate, acţiunea în reducţiune, acţiunea de partaj succesoral etc.);
c) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori
sau împotriva executorului testamentar; d) cererile privitoare la anularea certi fi catului
de moștenitor eliberat de notarul public sau de ridicare ori de modifi care a măsurilor de
con servare a bunurilor succesorale [art. 85 din Legea nr. 36/1995, republicată] (G. Boroi,
L. Stănciulescu, Insti tuţii, p. 520).
28. De regulă, dovada ulti mului domiciliu se face cu menţiunile din cartea de identi tate
și certi fi catul de deces al persoanei care lasă moștenirea sau din hotărârea judecătorească
declarati vă de moarte (D. Lupulescu, Numele și domiciliul persoanei fi zice, Ed. Ști inţifi că și
Enciclopedică, București , 1982, p. 71-72).
29. În celelalte cazuri, fi ind o chesti une de fapt (ca și data), dovada locului ulti mului
domiciliu se poate face, în principiu, prin orice mijloace de probă (G. Boroi, L. Stănciulescu,
Insti tuţii, p. 520).
30. Moștenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii,
adică la data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba.
31. Pentru moștenirile deschise înainte de 1 octombrie 2011, legea aplicabilă este
cea prevăzută de vechiul Cod civil (termenul de acceptare a succesiunii, număr, calitatea
moștenitorilor, cotele etc.) (Îndrumar notarial, vol. I, p. 323).
32. Dispoziţiile art. 954 NCC, referitoare la locul deschiderii moștenirii, se aplică numai
procedurilor succesorale notariale sau judiciare începute după intrarea în vigoare a noului
Cod civil.
33. Sub aspectul competenţei, se aplică legea nouă, iar din punct de vedere al dreptului
substanţial, se aplică legea de la data deschiderii moștenirii. Este cazul moștenirilor deschise
înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil și înregistrate după intrarea în vigoare a
acestuia.
Arti colul 954 alin. (3) NCC se referă la toate procedurile notariale care încep după
1 octom brie 2011, indiferent de data decesului defunctului (Îndrumar notarial, vol. I,
p. 324, 325).
34. În materia succesiunilor cu elemente de extraneitate, se creează un sistem unitar
prin care moștenirea se supune unei singure reguli. Se asigură astf el unitatea legii aplicabile
moștenirii și se facilitează dezbaterea succesiunilor internaţionale, prin aplicarea unei legi
unice: notarul public cel dintâi sesizat, cu priorităţile prevăzute de art. 954 alin. (3) NCC.
Spre deosebire de prevederile din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor
de drept internaţional privat, care atribuiau competenţă legii române la dezbaterea
procedurii succesorale, când în patrimoniul defunctului existau bunuri imobile pe teritoriul
României, acum nu există nicio restricţie. Se menţine registrul de succesiuni cu elemente de
extraneitate, pentru o strictă evidenţă (Îndrumar notarial, vol. I, p. 325).
JURISPRUDENŢĂ
1. Cu referire la transmisiunea concesiunii locurilor de înhumare, s-a admis cu valoare de principiu
că se face potrivit regulilor succesorale. Aşa fi ind, problema ce se poate pune este aceea a persoanei
în raport de care se socoteşte succesiunea, a celei care a solicitat concesionarea sau a
celei ce este înhumată şi se impune a fi rezolvată în favoarea celui ce a solicitat concesionarea,
chiar dacă solicitarea a fost determinată de necesitatea imediată a înhumării unei persoane
atunci decedate. Această soluţie îşi găseşte întemeierea în principiul dedus din prevederile
Art. 954
8 CARMEN SIMONA RICU
CARTEA IV. DESPRE MOŞTENIRE ŞI LIBERALITĂȚI
art. 651 C. civ. 1864, potrivit căruia succesiunea, masa succesorală, este consti tuită din patri moniul
persoanei decedate, ceea ce înseamnă că bunul trebuie să existe în patrimoniul defunctului,
la data decesului acestuia. În speţă, o persoană locuia împreună cu fi ica şi soţul acesteia, iar la
decesul său, ginerele acesteia a solicitat pe numele său concesionarea unui loc pentru înhumarea
a două persoane. Cererea a fost sati sfăcută (C.A. Bacău, dec. civ. nr. 1504/1995, în Jurisprudenţa
C.A. Bacău 1995, p. 72-73).
2. Moştenitorii legali au calitatea de moştenitori din chiar momentul morţii autorului lor, în
virtutea legii. Certi fi catul de moştenitor nu le atribuie această calitate, ci numai le-o confi rmă.
De aceea, prescrierea dreptului de acceptare a succesiunii începe de la decesul autorului (Trib.
Suprem, dec. nr. 858/1962, în J.N. nr. 6/1963, p. 1689).
3. În cazul declarării morţii prezumate în baza art. 16 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954
[art. 50 NCC, n.n.], termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ. 1864 pentru acceptarea succesiunii
urmează a fi calculat de la data rămânerii defi niti ve a hotărârii de declarare a morţii prezumate,
iar nu de la data stabilită în această hotărâre ca fi ind aceea a decesului (Trib. Suprem, dec.
nr. 807/1959, în C.D. 1959, p. 195). Notă. Potrivit art. 1103 alin. (1) şi (2) lit. b) NCC, dreptul de
opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii; termenul
de opţiune curge de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se
face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară
numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată
anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată.
4. Prevederile art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 40/1953 – potrivit cărora în cazul decesului unei
per soane care nu a avut domiciliul în ţară, este competent notariatul de stat al judeţului în raza
căruia se găsesc bunurile cele mai importante ale acestuia – sunt aplicabile deopotrivă dezbaterilor
notariale privind succesiunea cetăţenilor români, cât şi celor referitoare la succesiunile
cetăţenilor străini ce s-ar fi afl at într-o atare situaţie, întrucât legea nu face nicio disti ncţie.
Dat fi ind că, principial, procedura succesorală necontencioasă se îmbină şi se întregeşte cu
cea contencioasă şi întrucât acţiunea privind anularea certi fi catului de moştenitor emis într-o
atare situaţie de notariatul de stat judeţean consti tuie, în esenţă, o cale de atac în conti nuarea
procedurii succesorale, competenţa soluţionării acestei acţiuni revine instanţei în raza căreia se
afl ă notariatul care a eliberat certi fi catul de moştenitor, aplicarea prevederilor art. 14 C. proc. civ.
urmând a se face – când s-au fi nalizat dezbaterile succesorale – ţinând seama de întregirea pe
care o aduc acestui text dispoziţiile Decretului nr. 40/1953 (Trib. jud. Timiş, dec. nr. 211/1975,
în R.R.D. nr. 10/1975, p. 65). Notă. Decretul nr. 40/1953 a fost abrogat prin Legea nr. 36/1995 a
notarilor publici şi a acti vităţii notariale (M. Of. nr. 92/1995).
5. La stabilirea masei succesorale trebuie avute în vedere bunurile succesorale existente în
patrimoniul succesoral la momentul deschiderii succesiunii, conform art. 651 C. civ. 1864, iar
la efectuarea partajului propriu-zis trebuie avute în vedere starea şi valoarea lor din momentul
partajului judiciar. Dacă, însă, între cele două momente valoarea bunurilor succesorale
a scăzut ca urmare a folosinţei abuzive a bunurilor exercitate în mod exclusiv de către unul
dintre copartajanţi, cu împiedicarea exerciţiului dreptului simultan şi concurent al celorlalţi
comoştenitori-coproprietari, trebuie avute în vedere starea şi valoarea bunurilor succesorale la
momentul deschiderii succesiunii (C.A. Bucureşti , s. a IX-a civ. şi propr. int., dec. nr. 250/2005, în
C.P.J. civ. 2005, p. 418-421).
Art. 955. Felurile moştenirii. (1) Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire
legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament.
Art. 955
CARMEN SIMONA RICU 9
TITLUL I. DISPOZIȚII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamen
tară, iar cealaltă parte prin moştenire legală.
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 650. Succesiunea se deferă sau prin lege, sau după
voinţa omului, prin testament (C. civ. 651 şi urm., 800 şi urm.)”.
Legislaţie conexă: Secţiunea a III-a – Procedura succesorală – din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici
şi a acti vităţii notariale, republicată (M. Of. nr. 732/2011).
COMENTARII ŞI DOCTRINĂ
1. În funcţie de izvorul vocaţiei succesorale a celor care dobândesc patrimoniul persoanei
decedate, moștenirea poate fi legală sau testamentară (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral,
ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București , 2002, p. 7).
2. Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc
în temeiul legii – la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege. Ea intervine în
cazul și în măsura în care defunctul (de cuius) nu a dispus prin testament de patrimoniul
său pentru caz de moarte sau manifestarea sa de voinţă nu poate produce efecte în total
sau în parte. Moștenirea este legală și în cazul în care defunctul a lăsat testament, însă
acesta nu cuprinde dispoziţii referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral, ci numai
alte dispoziţii, de exemplu, cu privire la numirea unui executor testamentar, cu privire la
funeralii, înlăturarea de la moștenire a unor rude etc. Cu alte cuvinte, moștenirea este
legală fi indcă patrimoniul succesoral se transmite la persoanele, în ordinea și în cotele
determinate de lege, moștenitorii justi fi când această calitate prin invocarea textelor legale
corespunzătoare (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 7-8).
3. Moștenirea (succesiunea) legală se mai numește și moștenire ab intestat.
4. Moștenirea legală mai poate interveni și în următoarele cazuri: când legatarul a
renunţat la moștenire; când legatarul este înlăturat de la moștenire, deoarece este nedemn
sau ingrat; când testamentul este nul; când legatarul a decedat înaintea celui care lasă
moștenirea (V. Stoica, Dreptul la moștenire, p. 14).
5. Moștenirea este denumită testamentară atunci când transmiterea patrimoniului
succesoral are loc în temeiul voinţei celui care lasă moștenirea, manifestată într-un
testament. Astf el, în acest caz, moștenitorii sunt desemnaţi de către cel care lasă moștenirea.
Persoanele desemnate de testator să culeagă moștenirea se numesc legatari. Legatarul
poate fi : universal, cu vocaţie la întregul patrimoniu lăsat de defunct; cu ti tlu universal, cu
vocaţie la o fracţiune din masa succesorală; cu ti tlu parti cular, cu vocaţie la bunuri singulare
anume determinate (V. Stoica, Dreptul la moștenire, p. 14).
6. Moștenirea convenţională se poate realiza printr-o donaţie de bunuri viitoare, care
poate avea ca obiect fi e întregul patrimoniu ce-l va lăsa donatorul la moartea sa, fi e o
fracţiune din acesta, fi e, în sfârșit, unele bunuri anume individualizate (D. Chirică, Succesiuni,
1996, p. 4).
7. Cele două feluri de moșteniri prevăzute de lege nu se exclud reciproc, ci moștenirea
legală poate coexista cu cea testamentară. Astf el, dacă testatorul a făcut un legat sau mai
multe cu ti tlu universal, dar care nu epuizează întregul patrimoniu succesoral, devoluţiunea
moștenirii va fi testamentară, în limitele legatului (sau legatelor) și legală, pentru restul
neacoperitor (D. Chirică, Succesiuni, 1996, p. 4).
Art. 955

Titlu: Noul Cod civil - comentarii, doctrina, jurisprudenta - Vol. II
Subtitlu: Mosteniri si liberalitati. Obligatii
Autori: Colectiv Noul Cod civil
Editura: Hamangiu
Pagini: 1088
Data aparititei: 12 Aprilie 2012
Format: Carte cartonata

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.027 sec