Romania. O iubire din care se poate muri

 

... pe politicianul-acaparator al puterii îl însoțește, de cealaltă parte a spectrului social, cetățeanul indolent. Ei constituie, așa zicând, un cuplu, făcându-se posibili unul pe celălalt.

 

Confiscat de mirajul fericirii personale, detașat de sarcinile vieții publice prin însuși mecanismul democrației care nu-i cere mai mult decât să voteze, cetățeanul indolent sfârșește în egoism, în timp ce, amețit de importanța funcției pe care o primește, politicianul sfârșește în autoritarism.

 

Cetățeanul este corupt de idealul unei vieți care nu mai trece dincolo de sfera privatului și de optima administrare a afacerilor proprii, în timp ce politicianul este corupt de puterea dobândită prin vot și de tentația îmbogățirii rapide prin fraudarea banului public.

 

El profită de faptul că cetățeanul și-a predat administrarea publică a vieții în mâna reprezentantului său și că de-acum este dispus să neglijeze în mod sistematic felul în care este exercitată reprezentanța.

 

Aceste două fețe ale democrației – cea totalitară a atenienilor și cea individualistă a modernilor – au fost sesizate și descrise pentru prima oară de Benjamin Constant într-un faimos discurs rostit la Ateneul Regal din Paris în 1819 intitulat De la liberté des anciens comparée à celle des modernes.

 

Constant își propune să vorbească despre „două feluri de libertate ale căror diferențe au rămas neobservate până în ziua de azi“...

 

 

 

În loc de prefaţă

Cele trei meserii ale omului

 

 

România, mon amour

Nu mă mai mir de nimic

Scurtă meditație pe marginea lui „sunt nevinovat“

Diagnostic pentru o Românie în derivă: ficțiopatia

Scara fermecată a lui Traian Băsescu

Cum pătrunde spiritul în lume? (La o aniversară)

După 25 de ani

Câteva gânduri despre limba română de astăzi

Despre neajunsul de a scuipa în sus

 

 

Dans din buric pe lehamitea noastră

Hai la doctorateee! Hai la doctorateee!

Nu sunt de acord să fiu împușcat 

De ce mi- am dat demisia din Uniunea Scriitorilor

Lucian Boia și glonțul dulce al patriei

Pupătura Senatului

Există catedrale ale „mântuirii neamului“?

Un papă care dă cu pumnul?

Ce-ar fi să vorbim cu adevărat corect politic despre Fidel Castro?

 

 

Marea sfidare. E prea mult!

Cine îi manipulează pe manifestanți?

Scoateți-l pe Grindeanu din ghearele lui Dragnea!

Mai avem 13 ani de rezistat

România gurilor știrbe

Ţara noastră în o mie de cuvinte

 

În chip de epilog

Păcatul capital care îngroapă o democrație. Despre lehamite