Rommel - O reevaluare

Be parcursul anului 1942, cariera lui Rommel descrie un arc asemănător cu cel din tragedia greacă. Ca şi Icar, Rommel a ales să meargă mai sus şi mai departe ca oricând înainte, ciar cu consecinţe tragice în cele din urmă. 

In timpul câtorva luni de lupte intense, Rommel a reuşit una dintre cele mai mari victorii pe câmpul de luptă din cel de al Doilea Război Mondial, doar pentru a simţi gustul amar al unei înfrângeri totale şi al finalului speranţelor sale de a cuceri Egiptul într-o altă bătălie apoteotică.

Anul a început poate cu cea mai rapidă schimbare a norocului din războiul în deşert. Aproape imediat după ce Rommel a fost forţat să se retragă datorită lipsei proviziilor, evenimentele au început să se întoarcă în favoarea lui.

Practic, toate navele trupelor „K” ale flotilei britanice care a scufundat multe nave italiene au fost pierdute într-un câmp minat necercetat din zona Tripoli, în 18 decembrie.

In aceeaşi lună, Luflwaffe a detaşat Fliegerkorps II în Sicilia, sub comanda lui Albert Kesselring, pentru a „neutraliza” insula Malta. Deodată, sugrumarea liniilor de comunicare maritimă ale lui Rommel de către britanici a încetat.

Convoaiele de aprovizionare ale Axei au început să ajungă la Tripoli, aducându-i lui Rommel o foarte necesară transfuzie de putere, în acelaşi timp în care forţele britanice erau din ce în ce mai slăbite de nevoia de a-şi aproviziona trupele la o distanţă de peste 1448 de kilometri. în acelaşi timp, asaltul japonez de la Pearl Harbor şi Malaya însemna că era nevoie ca rezervele britanice foarte necesare în Cirenaica să devieze spre Orientul îndepărtat.

Lui Rommel nu i-a luat mult să simtă oportunitatea unui contraatac împotriva unităţilor înaintate slăbite ale Armatei a 8-a. Când, în 21 ianuarie 1942, nou redenumita şi revigorata Panzerarmee Afrika a atacat la El Agheila, unităţile britanice s-au retras „ca şi cum ar fi fost înţepate”.

Oamenii lui Rommel au împins rapid Armata a 8-a înapoi la Ain el Gazala, care este chiar la vest de Tobruk. Rommel a ignorat din nou protestele superiorului său italian, generalul Cavallero, care îşi dorea ca atacul să fie doar o ieşire din defensivă.

Cu toate acestea, deşi britanicii s-au retras precipitat spre Cirenaica, au pregătit o poziţie la Gazala şi linia s-a stabilit acolo pentru mai multe luni, timp în care ambele tabere şi-au pregătit forţele pentru următoarea luptă.

Pierderea aeroporturilor de la Cirenaica a făcut şi mai dificilă misiunea convoaielor Marinei Regale de a traversa Malta. Churchill a început să îl hărţuiască pe Auchinleck cu cererea unui atac imediat pentru a recuceri Cirenaica şi astfel să slăbească presiunea asupra Maltei, care, sub bombardamentul Fliegerkorps II, devenise cel mai bombardat loc din lume.

între timp, comandanţii Axei au început să planifice propria ofensivă pentru a cuceri Tobruk-ul.