Sansa, vol. 1 - Dictionar explicativ pentru vieti in colaps

Intr-una dintre călătoriile mele prin ţară, am cunoscut-o pe Iuliana. A fost marea iubire a tinereţii mele. Dar eu eram un bărbat matur, 30 de ani, încă însurat, cu doi copii.

 

Ea era o fată de 18 ani care locuia încă la părinţi. Avea o frumuseţe caldă, care nu trecea neobservată-foarte înaltă, fusese campioană de tenis la junioare. Faţa ei era mereu zâmbitoare. De fapt, nu mi-o amintesc pe Iuliana altfel decât zâmbind.

 

Pe cât de mare era iubirea noastră, pe atât de mare era şi încurcătura vieţii mele. Ziua stăteam cu Iuliana, iar seara goneam ca un nebun 100 de km ca să mă vadă copiii acasă.

 

In perioada aceea am fost unul dintre cei mai slabi manageri ai vieţii mele. M-am lăsat şantajat emoţional de o nevastă care mă înşelase şi pe care nu o mai iubeam demult, am umbrit viaţa copiilor mei, cărora le ofeream imaginea unui tată grăbit, obosit, cu unicul rol de a-i sprijini material şi de a face act de prezenţă.

 

In loc să divorţez şi să-mi trăiesc iubirea, fiind în continuare un tată bun, dar fericit pentru ei, am ales să-mi sacrific iubirea şi pe Iuliana pe care am părăsit-o brusc, fără nicio explicaţie. Credeam că fac ce trebuie şi că asta ar trebui să facă un tată bun.

 

Mare eroare. M-am îngropat în muncă ca s-o uit pe femeia vieţii mele. Suferinţa uriaşă provocată de ruptura de Iuliana s-a transformat în dispreţ şi intoleranţă faţă de mama copiilor mei, care mă enerva din orice, chiar şi când respira...