Viata preafericitului Bula de la gradinita si pana ce a devenit ministru in 1000 de bancuri

Viata preafericitului Bula de la gradinita si pana ce a devenit ministru in 1000 de bancuri

Pe vremea comunismului spuneai un banc politic cu Bula, ascultai un banc politic cu Bula, era si asta o forma de dizidenta. Bula era ca o pastila împotriva stresului. Mi-l amintesc pe marele poet Nichita Stanescu povestind bancuri cu Bula. Le povestea foarte serios, dar îi stralucea în ochi o sclipire sugubeata. O data, a venit la Gazeta Literara, cu cîteva foi înegrite cu bancuri cu Bula, auzite de el în Piata Matache Macelaru. A scris Nichita un soi de comentariu si bancurile au aparut. Nichita marturisea în scris ca, desi provine din orasul lui Caragiale, nu are umor. Dar la locul de munca al spiritului nu trebuie sa supere ipostaza poetului metafizic, vizavi de dreptul sanatos al taranului si al muncitorului de a rîde plin de cutezanta si de a fi domn pe propria sa inima. Si mai spunea Nichita: Bula repune în circulatie cîte ceva din sanatatea rasului nostru plin de spirit. Nu e o decadere a muncii mele de poet sa o însotesc cu bancuri auzite si atribuite lui Bula. Nu o fi Bula, Nastratin Hogea din Isarlîk al lui Ion Barbu, în schimb este personajul favorit al unei populatii gînditoare. Bula este tot ce este rau în noi insine si tot ce este bine în noi insine, prin luarea în cunostinta de sine si prin mustacire.