Basmele românilor, volumul III

Ion Pop‑Reteganul (1853‑1905) este unul dintre cei mai apreciaţi culegători de folclor din Transilvania. S‑a născut în satul Reteag (judeţul Bistriţa‑Năsăud) într‑o familie de oameni sărmani. Începe să înveţe carte la şcoala din sat, studiind mai apoi la Năsăud, Gherla şi Deva. La numai 20 de ani ajunge învăţător în localitatea sibiană Orlat. Se remarcă încă din tinereţe prin spiritul militant, pasiunea şi curajul pe care le pune în slujba luptei pentru emancipare naţională a românilor transilvăneni. Ulterior, ajunge să predea în Haţeg, Făgăraş, Blaj, Năsăud, locuri pe care le îndrăgeşte. Fascinat de cultura şi tradiţiile oamenilor simpli şi la îndemnul unor prieteni precum G. Cătană sau Artur Gorovei, începe să culeagă şi să publice creaţii folclorice felurite – basme, legende, colinde, balade, oraţii de nuntă.

A condus numeroase publicaţii (Convorbiri pedagogice, Revista ilustrată, Gazeta de duminică) şi a colaborat la periodice precum Telegraful român, Gazeta Transilvaniei, Familia, Contemporanul, Gazeta poporului, Tribuna, Gutinul, Noua revistă română. Pe lângă activitatea de culegător, Ion Pop‑Reteganul a scris şi proză, povestirile şi nuvelele lui, plasate într‑un univers rural şi din care adeseori răzbat intenţii moralizatoare, bucurându‑se de un real succes printre contemporani.

Printre cele mai însemnate volume care i‑au fost publicate în timpul vieţii se numără Poveşti ardeleneşti culese din gura poporului (5 volume, 1888), Poveşti din popor (1895), Poezii poporale. Cântece bătrâneşti (1900), De la moară. Poveşti şi snoave (1903).