La ce e bun un PSIhiatru?

si(hiatrii), asemenea călugărilor de odinioară, for¬mează o uriaşă tagmă eterogenă, cu limite nedeter¬minate foarte clar, detestată în bloc de unii, respectată de alţii, pe cei mai mulţi lăsându-i perplecşi în ceea ce priveşte utilitatea sa reală şi precisă.
Pentru profan, greu de a-i distinge prin vestimen¬taţie sau prin tunsoare, cu toate că, nu e greu de constatat că, atât de la o afiliere la alta, cât şi de la individ la individ – în materie de cunoştinţe, de competenţă, de credinţă, de zone de dezinteres, de grijă faţă de celălalt… – domneşte diferenţa.
Comparaţiile nu-şi au rostul – şi totul s-ar putea opri aici: dar, nicidecum! Din proprie iniţiativă sau din necesitate terapeutică, fiecare dintre noi a trecut, trece sau va trece pe la psi(hiatru). Ca urmare, ar fi mai bine să înfruntăm îndoielile şi prejudecăţile, şi să încercăm să vedem mai clar: cui aduc servicii (psi)hiatrii – lor înşile, societăţii, pacienţilor proprii? – şi în ce sens (de a înţelege, a supraveghea, a vindeca?)
Măcar de această dată, să nu ne punem problema doctri¬nelor, a teoriilor sau a administraţiei. Ci doar pe aceea a since¬rităţii unui om.
Patrick Lemoine – în acelaşi timp un autor recu¬noscut şi un practician cu multă experienţă – al cărui umor, manifestare prietenoasă a pudorii, îi însoţeşte lucrările publicate, profunde, sfredelitoare (Le mystère de placebo, Le sexe des larmes, Séduire. S’ennuyer, quel bonheur!), s-a lăsat, nu lipsit de curaj, în voia jocului cu adevărul: care este, cu adevărat, rostul său?

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie