Vânătoarea de stele

Exil, pasiune, boemă:
destinul unei femei geniale care a trăit la limita dintre real şi imaginar

Două femei, una din prezent, alta din trecut, se întâlnesc în mod miraculos în dimensiunea spirituală a unui Paris artistic, care face posibilă anihilarea distanţei temporale dintre ele. Zamia este poetă şi soţie de diplomat, membră a delegaţiei cubaneze UNESCO la Paris, la sfârşitul anilor ’80. Remedios Varo este o celebră pictoriţă catalană care a frecventat grupul suprarealist parizian la sfârşitul anilor ’30. Descoperind întâmplător una dintre picturile artistei suprarealiste, Zamia are revelaţia afinităţii care le leagă, întemeiată pe aceeaşi dorinţă de eliberare spirituală.
Cu Vânătoarea de stele, Zoé Valdés ne introduce în atmosfera artistică a mişcării suprarealiste din secolul trecut, evocând figuri cunoscute ca André Breton, Victor Brauner, Benjamin Péret, Salvador Dali, Diego Rivera, Frida Khalo, dar şi în suprarealismul regimului lui Fidel Castro, ale cărui servicii de securitate atentează la libertatea individului prin practicile lor de intimidare şi persecuţie.
Plimbându-se pe plajă într-o seară, Zamia («Căutătoarea de oceane») se întâlneşte cu o enigmatică femeie care îşi spune «Vânătoarea de stele». La întoarcere, descoperă că femeia aceea este Remedios Varo, o pictoriţă suprarealistă dispărută cu treizeci de ani în urmă. Citindu-i biografia, are surpriza să constate că, în mod straniu, vieţile lor se aseamănă până în cele mai mici amănunte...
Aşa începe această magică poveste în care se întretaie două vieţi despărţite în timp, dar unite în spirit.
Remedios Varo este una dintre marile artiste ale tuturor timpurilor, care a trăit explozia avangardismului în Spania anilor douăzeci, a împărtăşit ştrengăriile ludice din Rezistenţa Studenţilor împreună cu alţi tineri precum Salvador Dalí şi, ulterior, a participat intens la cercurile suprarealiste din Parisul interbelic, unde i-a cunoscut pe André Breton, Victor Brauner, Benjamin Péret. A avut o viaţă fascinantă, trăind iubirea şi sexualitatea cu aceeaşi libertate cu care şi-a trăit şi arta.
Fugind de ocupaţia nazistă, se stabileşte, ca atâţia spanioli, în Mexicul Fridei Kahlo, al lui Diego Rivera şi al pictoriţei engleze Leonora Carrington. Ultima sa aventură suprarealistă – a adresat scrisori unor necunoscuţi aleşi la întâmplare – este vârful aisbergului unei vieţi care s-a opus în mod voit convenienţelor.
O evocatoare şi frumoasă poveste despre iubire şi plăcere, veghe şi somn, timp şi memorie, în jurul a două femei ce se întâlnesc la ora magică la care stelele se scufundă în mare.

Zoé Valdés s-a născut în 1959 la Habana, oraş în care a studiat filologia şi pe care l-a părăsit la jumătatea anilor nouăzeci. În 1993 i-a fost publicat în Franţa şi în Cuba primul roman, Sânge albastru. În 1995, Fiica ambasadorului a obţinut premiul pentru roman scurt Juan March Cencillo, din Mallorca; acestei opere i-au urmat Nimicul cotidian, (premiul Literatur Preis din Frankfurt), Mânia îngerilor, Ţi-am dat viaţa întreagă, Cafeneaua nostalgiei, Dragă primule logodnic, Piciorul tatălui meu, Miracol în Miami, Lupoaicele mării (Premiul Fernando Lara), Dansând cu viaţa şi Eternitatea clipei, roman publicat în limba română de Editura Trei (recompensat în Spania cu Premiul Ciudad de Torrevieja). Este cavaler al Legiunii de Onoare a Artelor şi Literelor din Franţa şi este doctor honoris causa al Universităţii din Valenciennes. Opera sa a fost tradusă în peste douăzeci şi cinci de limbi, cu o primire extraordinară din partea cititorilor şi a criticii. În prezent locuieşte la Paris.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie