Veacul meu, fiara mea
Preț: 15,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Autor: Vasile ANDRU
Editura: Antet
Anul publicării: 2015
Pagini: 175
Format: 13x20
DESCRIERE
Veacul meu, fiara mea - Vasile Andru
Inima realităţii este deschisă de Vasile Andru prin operaţii textuale. Violenţa, cruzimea evenimentelor şi personajelor, ironiile istoriei, calitatea şi identitatea martorilor lasă impresia autenticităţii reconstrucţiei unei felii (mai bine spus: falii, catastrofe) de istorie.
Maria-Ana Tupan
Fragmente din carte:
Sindromul Proculus
Intr-o zi, pe 7 sau 8 ianuarie, spre amiază, 1-am zărit pe doctorul Vlad Brumaur. Venea din sala de operaţie şi intra în cabinetul său. încă nu „coborâse” pe pământ, deşi călca ferm. Pe faţa lui se citea o stare din altă lume: mi s-a părut un călugăr alb.
Mi s-a păiut singur. Mi s-a părut că după operaţii îl cuprindea o mare singurătate.
Doctorul Vlad este celibatar. Este ceva monahicesc la vieţuirea lui. Călugărul nu are cum să se consacre unei iubiri pământene, căci în mintea sa nu-i loc pentru lume, nu-i loc pentru plăcere. Când mintea se umple cu puteri divine, nu mai este loc de altceva.
Profesorul avea mintea centrată pe meserie : pacienţii, creierele lor, masa cerebrală. El nu este în stare de o familie. Relaţiile sale cu femeia înainte de operaţie aveau o firească naturaleţe, o echidistanţă perfectă, semănând cu o ambiguă tandreţe.
In Legile lui Mânu scrie: „Un om care are mai multe femei, este obligat să fie galant cu toate”. A păstra o distanţă egală faţă de toate este un mod de întoarcere la geneză. Sau la generica Evă. Cu o tandreţe tăcută, fără cuvinte.
Fără elogiul pe care îl stârneşte fericirea clipei şi pe care-1 merită frumuseţea feminităţii. Laudele către una ar jigni-o pe alta, ar turna gaz peste focul orgoliului şi al frumuseţii fragile a tuturor femeilor lumii. Asta face ca el să fie într-o stare de sobră evlavie. (Amantul, dacă şi-ar analiza condiţia, ar conchide că este un mare penitent!).
Aşadar l-am văzut pe doctorul Vlad şi am constatat că, după operaţie este cu desăvârşire singur. El nu-şi dă seama că este singur.
Dar când operază, el este într-o perfectă continuitate cu pacientul, cu omul, cu mase de neuroni, cu creierul pacientului, cu creierul cosmic.
Nici atunci el nu-şi dă seama că este parte din creierul cosmic. După cum nici noi, oamenii zilei, mari sau mici, nu ne dăm seama că suntem în continuitate cu toţi, şi că această continuitate este dulce.
l-am văzut faţa şi l-am înţeles.
El nu este el. El este mâinile lui care operează. El este creierul operat. El este şi săgeata, şi ţinta.
Este o mistică în existenţa lui de om făcut din acelaşi lut ca toată speţa. Lutul lui este străbătut de sânge, cu identitate, cu statut social bun. Uneori, femeile cândva iubite de el îl caută pentru un ajutor: bani, medicamente, slujbe.
Dă cu largheţe. El dă tot ce ele cer.
El are. Cum monahul vestit strânge multe produse la uşa chiliei sale — căci pelerinii aduc daruri - aşa şi doctorul Vlad strânge mult la uşa....
CUPRINS:
1. Elena lumii de dincolo
Veacul 20 începe cu nunta fumoasei Elena. Lupta ei cu moartea şi lupta aromînilor cu neantul. Elena are daruri vizionare, îi vesteşte fratelui Hristodor că va fi torturat în închisoari.
2. Operaţie pe cord deschis
Un fost ocnaş face o operaţie chirurgicală fostului său torţionar. Recapitulând o întreagă epocă istorică 1950-1990. Un semizeu ne spune ce sens are viaţa aşa cum este ea.
3. Operaţie pe creier
Un om a trecut pe lângă moarte de patru ori. Prima dată la Revoluţie. Este un supravieţuitor deprimat de lumea postdecembristă. Mai sunt 100 de zile până la sfârşitul veacului.
4. Roşu de Basarabia
La Căpriana se vorbea de canonizarea stareţului ucis, părintele Pantelimon, un Popieluszko moldovean. Bogdana se zbate să împlinească ultima dorinţă a celui sacrificat.
5. Cel mai îndepărtat paradis
Veacul se sfârşeşte, migrantul se întoarce în prima lui patrie. Zburau printr-un culoar aerian îngust, printre bombardiere şi rachete balistice. A doua patrie este Raiul.
Inima realităţii este deschisă de Vasile Andru prin operaţii textuale. Violenţa, cruzimea evenimentelor şi personajelor, ironiile istoriei, calitatea şi identitatea martorilor lasă impresia autenticităţii reconstrucţiei unei felii (mai bine spus: falii, catastrofe) de istorie.
Maria-Ana Tupan
Fragmente din carte:
Sindromul Proculus
Intr-o zi, pe 7 sau 8 ianuarie, spre amiază, 1-am zărit pe doctorul Vlad Brumaur. Venea din sala de operaţie şi intra în cabinetul său. încă nu „coborâse” pe pământ, deşi călca ferm. Pe faţa lui se citea o stare din altă lume: mi s-a părut un călugăr alb.
Mi s-a păiut singur. Mi s-a părut că după operaţii îl cuprindea o mare singurătate.
Doctorul Vlad este celibatar. Este ceva monahicesc la vieţuirea lui. Călugărul nu are cum să se consacre unei iubiri pământene, căci în mintea sa nu-i loc pentru lume, nu-i loc pentru plăcere. Când mintea se umple cu puteri divine, nu mai este loc de altceva.
Profesorul avea mintea centrată pe meserie : pacienţii, creierele lor, masa cerebrală. El nu este în stare de o familie. Relaţiile sale cu femeia înainte de operaţie aveau o firească naturaleţe, o echidistanţă perfectă, semănând cu o ambiguă tandreţe.
In Legile lui Mânu scrie: „Un om care are mai multe femei, este obligat să fie galant cu toate”. A păstra o distanţă egală faţă de toate este un mod de întoarcere la geneză. Sau la generica Evă. Cu o tandreţe tăcută, fără cuvinte.
Fără elogiul pe care îl stârneşte fericirea clipei şi pe care-1 merită frumuseţea feminităţii. Laudele către una ar jigni-o pe alta, ar turna gaz peste focul orgoliului şi al frumuseţii fragile a tuturor femeilor lumii. Asta face ca el să fie într-o stare de sobră evlavie. (Amantul, dacă şi-ar analiza condiţia, ar conchide că este un mare penitent!).
Aşadar l-am văzut pe doctorul Vlad şi am constatat că, după operaţie este cu desăvârşire singur. El nu-şi dă seama că este singur.
Dar când operază, el este într-o perfectă continuitate cu pacientul, cu omul, cu mase de neuroni, cu creierul pacientului, cu creierul cosmic.
Nici atunci el nu-şi dă seama că este parte din creierul cosmic. După cum nici noi, oamenii zilei, mari sau mici, nu ne dăm seama că suntem în continuitate cu toţi, şi că această continuitate este dulce.
l-am văzut faţa şi l-am înţeles.
El nu este el. El este mâinile lui care operează. El este creierul operat. El este şi săgeata, şi ţinta.
Este o mistică în existenţa lui de om făcut din acelaşi lut ca toată speţa. Lutul lui este străbătut de sânge, cu identitate, cu statut social bun. Uneori, femeile cândva iubite de el îl caută pentru un ajutor: bani, medicamente, slujbe.
Dă cu largheţe. El dă tot ce ele cer.
El are. Cum monahul vestit strânge multe produse la uşa chiliei sale — căci pelerinii aduc daruri - aşa şi doctorul Vlad strânge mult la uşa....
CUPRINS:
1. Elena lumii de dincolo
Veacul 20 începe cu nunta fumoasei Elena. Lupta ei cu moartea şi lupta aromînilor cu neantul. Elena are daruri vizionare, îi vesteşte fratelui Hristodor că va fi torturat în închisoari.
2. Operaţie pe cord deschis
Un fost ocnaş face o operaţie chirurgicală fostului său torţionar. Recapitulând o întreagă epocă istorică 1950-1990. Un semizeu ne spune ce sens are viaţa aşa cum este ea.
3. Operaţie pe creier
Un om a trecut pe lângă moarte de patru ori. Prima dată la Revoluţie. Este un supravieţuitor deprimat de lumea postdecembristă. Mai sunt 100 de zile până la sfârşitul veacului.
4. Roşu de Basarabia
La Căpriana se vorbea de canonizarea stareţului ucis, părintele Pantelimon, un Popieluszko moldovean. Bogdana se zbate să împlinească ultima dorinţă a celui sacrificat.
5. Cel mai îndepărtat paradis
Veacul se sfârşeşte, migrantul se întoarce în prima lui patrie. Zburau printr-un culoar aerian îngust, printre bombardiere şi rachete balistice. A doua patrie este Raiul.
Titluri de aceiași autori
‹
25,00 lei
›
Telefon
-Mobil: 0726600329
Accesul clienţilor
-Edituri
-Promo
-
RECENZII